Potrivit biologului Mark Denny, de la Universitatea Stanford, viteza maximă cu care un om poate parcurge distanța de 100 de metri este de 9.48 de secune, cu 0,10 secunde mai puțin decât recordul stabilit de atletul Usain Bolt.

Într-un studiu publicat în 2008, M. Denny a folosit informaţiile privind rezultatele de la mai multe curse de 100 de metri pentru bărbaţi ce au avut loc din anii 1900, până la începutul anilor 2000, pentru a crea un model computerizat pe baza căruia să stabilească cea mai mare viteză atinsă de om. Rezultatele au arătat că un om poate parcurge cei 100 de metri în 9,48 de secunde.

M. Denny, care în acelaşi studiu a creat modelări computerizate legate de limita superioară a vitezei pe care o pot atinge caii pur sânge şi ogarii, a constatat că şi în cazul acestor curse există o limită. „Dacă ne uităm la alte specii, pe care noi încercăm să le facem să alerge din ce în ce mai repede, observăm că ele au o limită. Nu există niciun motiv pentru care ar trebui să credem că oamenii sunt diferiţi de alte specii şi nu au limite”, a explicat M. Denny.

Cu toate acestea, modelele statistice nu explică mecanismele din spatele alergatului, motiv pentru care Peter Weyand, un profesor de biomecanică de la Southern Methodist University, a găsit o altă cale prin care să abordeze problema. Mai exact, P. Weyand susţine că factorul principal care influenţează viteza este forţa exercitată de alteţi atunci când ating pământul cu picioarele.

Atunci când atleţii aleargă cu o viteză constantă, ei îşi folosesc picioarele ca pe nişte beţe pogo (un dispozitiv utilizat pentru sărit de pe sol). Odată ce alergătorul loveşte pământul, membrul său se comprimă şi în pregăteşte pentru regul. Când el este în aer, picioarele i se pregătesc iar pentru a atinge solul.În momentul în care atletul atinge pământul, 90% din forţa sa acţionează vertical pentru a-l împinge pe el înapoi în aer, în timp ce doar 5% din forţă este folosită pentru a-l propulsa orizontal. În acest caz, atleţii acţionează ca nişte bile de cauciuc care sar.

În mod natural corpul nostru ajustează viteza de deplasare schimbând modul în care lovim pământul. Cu cât lovim solul mai tare, cu atât alergăm mai repede.

Mai multe detalii pe Descoperă.ro