Faptul că ești slab nu înseamnă neapărat că ești și sănătos. Aceasta este doar una din multitudinea de preconcepții pe care oamenii și le fac despre sănătatea organismului.

Iată o listă a celor mai comune mituri și preconcepții despre organism explicate de specialiști.

1. „Pentru a scăpa de obezitate, copiii ar trebui să slăbească”

Pe măsură ce cresc, copiii iau în greutate. Însă, cât de mult pot lua copiii în greutate fără a-şi afecta sănătatea?

Într-un nou studiu, oamenii de ştiinţă de la National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases din cadrul National Institutes of Health au dezvoltat un model matematic pentru a putea face diferenţa între kilogramele „sănătoase” şi acele câteva kilograme în plus care pot duce la obezitate.

Modelul se bazează un sistem ce evaluează precis atât numărul de de calorii pe care le consumă un copil, cât şi eficienţa cu care acesta le arde. De asemenea, modelul estimează şi raportul dintre cantitatea de ţesut muscular şi osos din corp.

Rezultatele au arătat că unii dintre copii pot depăşi obezitatea odată ajunşi la pubertate, chiar dacă nu scad în greutate. Acest lucru se produce deoarece obezitatea nu depinde doar de greutate, ci şi de raportul dintre înălţime şi greutate, adică de indicele de masă corporală. Odată ce copiii cresc. ei transformă grăsimea şi ţesut muscular care poate cântări la fel de mult sau chiar mai mult ca ţesutul adipos.

2. „Nu poţi să fii gras şi să fii şi în formă”

Condiţia fizică a unei persoane, la fel ca greutatea, contează pentru sănătate.

Un studiu din 2012 arată că atât timp cât au un condiţie fizică bună, oamenii supraponderali şi obezi nu au un risc mai mare de dezvoltare a bolilor de inimă, decât restul indivizilor care au un BMI normal,

Când vine vorba de moarte prematură nu este neapărat important câtă grăsime are un individ, ci mai curând de tipul de ţesut adipos de care dispune persoana în cauză. Grăsimea viscerală, sau din zona abdominală, este considerată mai dăunătoare metabolismului decât grăsimea care stă imediat sub suprafaţa pielii. Grăsimea viscerală, care este aşezată mai adânc în muşchi şi organe precum ficatul, eliberează agenţi ce pot perturba echilibrul energetic al corpului, transformând caloriile în grăsime.

Oamenii slabi pot avea niveluri ridicate de grăsime viscerală, în timp ce persoanele supraponderale ar putea să poarte mai multă grăsime subcutanată. Aşadar este posibil ca o persoană supraponderală să aibă o condiţie fizică mai bună decât un individ slab.

Citește mai multe pe Descoperă.ro