Cristian Tudor Popescu a vorbit într-un interviu acordat Digi 24 despre viața lui de elev, dar și despre învățământul de azi.

Sunt diferiţi profesorii azi?

CTP: Sigur că sunt diferiţi şi nu e numai vina lor. E şi vina lor, am văzut destui profesori care sunt şi ei rezultatul unui proces de învăţare, care ştiu ceva materie acolo, unde au de predat pe domeniul lor, mulţi nu ştiu nici asta. Ce nu ştiu e pedagogie. Nu ştiu şi nici nu vor, nu mai au acea dorinţa a profesorului de tip vechi. Acei oameni doreau să te înveţe ceva şi erau fericiţi când vedeau licărind în ochii tăi un semn de înţelegere. După ce n-ai înţeles nu ştiu câtă vreme un lucru, dacă găseau o modalitate prin care să te facă să pricepi şi să nu mai uiţi şi simţeau în ochii tăi că ai priceput, erau fericiţi. Aşa ceva nu mai există azi. Profesorii sunt dezinteresaţi, elevii sunt o masă inertă pentru ei, eventual mai selectează pe cei mai buni, care oricum îşi fac treaba. E un fals asta cu olimpiadele cu care ne amăgim, pentru că şcoala trebuie să rezolve problemele mediei elevilor, a elevilor din zona medie, nu a celor foarte buni. Or, la nivelul ăla, şcoala românească e extrem de ineficientă.

E o scuză bună că au salarii mici?

CTP: E o scuză, trebuie să-i înţelegem că au salarii foarte mici, când elevii de azi se trag de şireturi cu profesorii, se suie pe catedră, scuipă seminţe prin clase, n-au niciun fel de consideraţie faţă de profesori, e altă atmosferă. Păi nu era de conceput aşa ceva, familiarităţi ca acum între profesori şi elevi la liceul „Mihai Viteazul”. Să-ţi permiţi cu directorul Mişu Petrescu bancuri? Era de neimaginat aşa ceva! Nici nu trebuia cineva să te pună la punct, pentru că nici nu-ţi venea. Acum atmosfera e degradată.

Poate şi relaţia părinte-copil?

CTP: Sigur, şi asta e o altă cauză. Copiii vin aici de acasă, de la părinţi, cu anumite obiceiuri şi mai e ceva important: tehnologia. Acum îţi vine elevul din clasele mici cu telefonul la urechi. Aceste scule, pe care ei doar le utilizează, habar n-au cum funcţionează, nu cunosc principiile care au dus la fabricarea unui telefon mobil de asemenea performanţe, dar faptul că au un astfel de telefon foarte scump pe care ei nu şi l-ar fi putut permite... Maşină... Am avut o situaţie la „Jean Monnet”. Am fost acolo să vorbesc cu elevii şi am constatat că, domnule, foarte frumos că nu merg cu maşinile chiar până în poartă, părinţii elevilor, ca să nu creeze o situaţie, şi mi s-a spus păi nu, că nu sunt maşinile părinţilor, sunt ale elevilor!

Atitudinea elevului care vine acum de acasă e de superioritate faţă de profesor. Profesorul e un prăpădit, cu un salariu mic, care vine să-i spună lui chestii de prin manuale de istorie, când el are iphone-ul, smartwatch-ul. Cu asta el e stăpân pe lumea asta. Se ajunge la un analfabetism de nouă generaţie. Un neo-anaflabetism. Dacă îi întrebi pe unul din copiii ăştia care nu pot să mai trăiască fără telefonul mobil să facă o adunare sau o înmulţire în binar, habar n-are şi prăpastia asta creşte continuu.

Şi profesori mulţi sunt depăşiţi. Acum trebuie să facă nişte eforturi în condiţiile de informare ale elevului, uneori el te poate depăşi, să aibă informaţii mai puternice decât ale tale la ora de curs. De ambele părţi sunt probleme în clipa de faţă în a realiza o chimie, o relaţie puternică şi eficientă între elev şi profesor, aşa cum se putea cu 40 de ani în urmă.

Dacă v-aţi afla faţă în faţă cu adolescentul Cristian Tudor Popescu, ce i-aţi spune?

CTP: I-aş spune să renunţe la multe dintre lucrurile care i s-au părut... fără de care credea la vârsta aceea că nu poate trăi. I-aş spune să nu se apuce de fumat, i-aş fi spus să se apuce mult mai devreme de învăţat serios, pentru că toate lucrurile astea le înţelegi mai târziu. Mai târziu îţi dai seama unde ai pierdut şi cât ai pierdut. La 18 ani timpul e foarte ieftin. Eşti nemuritor. Aşa crezi tu. Fiecare minut pe care îl pierzi la vârsta aceea o să-l regreţi mai târziu. Fiecare minut în care n-ai făcut un lucru bun, util, frumos, ci dimpotrivă, o să-l regreţi cu siguranţă mai târziu. Nu îţi vinde ieftin timpul!