Scrisoarea unui tânăr brașovean, trimisă celebrului headhunter George Butunoiu, a ajuns virală pe internet.

Tânărul susține că este complet în afara societății și are mari probleme de integrare și și-a început CV-ul cu rubrica ”CONDAMNĂRI”.

Mesajul a fost publicat de către George Butunoiu pe blogul său personal și pune în discuție discriminarea persoanelor cu condamnări penale.



------------------------

”Brasov, iulie 2013

Domnule George Butunoiu,

Sper sa nu considerati o impertinenta din partea mea faptul ca va trimit personal aceasta scrisoare. Imi dau seama ca aveti preocupari mai importante, dar va asigur ca am intentii si motivatii foarte serioase. Aceasta nu reprezinta o aplicatie sau o candidatura, sunt departe de nivelul persoanelor pe care le recrutati dumneavoastra. De aceea este o scrisoare pe care v-o adresez personal, nu companiei de recrutari. Desi tot despre un ajutor in acest sens va fi, dar e vorba de o situatie mai neobisnuita. Scuzele pentru ca am indraznit, ca sa nu incep cu ele, le voi pune la sfirsit.

Este o poveste aparte, despre o serie de comportamente, decizii, experiente si consecinte care se situeaza mult peste ceea ce ar trebui sa fie normal si acceptabil.

Ma aflu intr-o situatie foarte dificila, greu de explicat, dar si mai greu de acceptat, de aceea am ales varianta asta mai putin obisnuita de a ma adresa. Sunt complet in afara societatii si am mari probleme de integrare, datorita unor intimplari nefaste carora acum le resimt din plin consecintele.

Am suferit citeva condamnari penale in trecut, pentru diverse infractiuni, am fost inchis, apoi am recidivat si asa am ajuns sa reprezint un pericol pentru societate (conform deciziilor judecatoresti). Iar acum nu sunt decit un rebut aflat la periferia societatii, eliberat de curind dintr-un penitenciar, cu eticheta vizibila de infractor. Nu sunt foarte compatibil cu standardele si exigentele sociale, am dificultati si inca nu am gasit o solutie viabila pentru a depasi acest impas.

Problema mea cea mai importanta este ca, din cauza acestui statut social, nu reusesc de o perioada buna de timp sa-mi gasesc un loc de munca. Asta fiind motivul pentru care v-am trimis aceasta scrisoare. Stiu, poate ca este absurd sa ma adresez direct dumneavoastra cu aceasta banalitate, dar am epuizat toate celelalte variante (cu departamentele de HR nu am nici o sansa) si m-am gindit ca poate, prin numeroasele relatii si conexiuni pe care le aveti in lumea afacerilor, m-ati putea ajuta in acest sens. E clar, insa, ca nu sunt in postura de a fi un candidat interesant, din ipostaza in care ma gasesc e mai greu sa pun accentul pe calitatile, talentele sau aptitudinile mele, as fi prea ridicol, sunt departe de a corespunde criteriilor de acceptare ale societatii si cu atit mai putin ale unui angajator.

In schimb, sunt foarte motivat, vreau sa muncesc si am o dorinta uriasa de a iesi din aceasta situatie mizerabila, in care ma aflu.

Dar evident ca nimeni nu-si doreste sa aiba de a face cu mine, n-am gasit pe nimeni dispus sa-mi acorde vreo sansa, oamenii sunt sceptici si au prejudecati puternice (absolut normale) fata de astfel de indivizi. Si pe buna dreptate, experienta ne-a demonstrat ca oamenii cu probleme de genul asta, de obicei nu reusesc sa se reintegreze, nu se adapteaza la regulile de convietuire sociala, ba mai creaza si alte probleme.

Fiind in situatia asta, mi-e foarte greu acum sa gasesc argumente in favoarea mea, nu prea am cum sa conving ca eu as putea fi o exceptie de la regula asta, orice as incerca, normal ca n-are nimeni incredere intr-unul ca mine. Aspectele negative sunt foarte „vizibile”, iar ca fost puscarias nu sunt un candidat potrivit pentru nimic, nu pare nimeni dispus sa ma accepte.

Este adevarat ca merit tot ce mi se intimpla, nu e nici o nedreptate aici, am ajuns in postura asta doar din vina mea, din cauza propriilor mele alegeri si decizii. Singur mi-am ruinat toate posibilitatile si mi-am compromis sansele de viitor.

▪▪▪

Daca totusi ar exista si o parte buna a acestei povesti, ar fi faptul ca de acum chiar nu mai am nimic de pierdut. S-a ales praful de toate, sunt complet ratat si nimeni nu mai crede in sansele mele. Asa ca singura solutie care-mi ramine, ca sa pot sa-mi continui viata pe un fagas normal, este sa incerc o transformare profunda a acestei conjuncturi nenorocite in care ma aflu. Oricit de ciudat ar parea pentru virsta mea, eu chiar cred ca mai am capacitatea sa schimb aceasta realitate sumbra si sa gasesc noi optiuni si perspective. E unica posibilitate pentru mine, dar pentru asta am nevoie de cineva care sa-mi acorde o sansa. Mi-am mai schimbat si eu modul de a gindi si de a percepe lucrurile, sunt sigur ca am ajuns la o mentalitate sanatoasa si ca pot sa ma adaptez si sa functionez corect, fara probleme, intr-o comunitate normala.

Va trebui sa trec peste intimplarile din trecut – chiar daca n-o sa scap niciodata de consecintele lor – si s-o iau de la capat, cu toate ca am 38 de ani si pare imposibil. Dar eu am incredere in potentialul meu de a mai construi ceva, acum chiar nu mai am nici o presiune, nici o obligatie, am tot timpul din lume si nimic altceva care sa ma mai intereseze.

Stiu ca va trebui sa incep de jos, de la minus zero, de la nivelul real la care sunt eu acum, dar sunt hotarit, vreau sa invat lucruri noi, chiar si dintr-un domeniu nou, si sa progresez pas cu pas. Nu ca as vrea sa dovedesc ceva, dar sper sa demonstrez ca nimic nu e definitiv pe lumea asta, nu e obligatoriu sa ramin un infractor pentru tot restul vietii mele, doar pentru ca asa considera societatea. Indiferent de imprejurari, oamenii mai au citeodata capacitatea sa-si schimbe destinul, contrar oricaror asteptari. Cred ca mai presus de esecuri si de prejudecatile celorlalti, se afla motivatia si dorinta personala de a realiza ceva.

Trecind peste povestile astea triste din trecutul meu, sunt convins ca nu reprezint nici-un fel de pericol pentru nimeni, angajarea mea nu presupune riscuri, ba chiar cred ca as putea fi un cistig pe termen mediu, pentru compania care mi-ar da aceasta oportunitate.

Intentia mea aici – chiar daca e foarte greu – este sa incerc sa va conving ca merit sa-mi acordati o sansa. Nu am argumente, nu am cum sa dovedesc asta si e jenant sa incerc sa fac acest lucru prin vorbe, nu stiu ce as putea sa spun ca sa par credibil, din moment ce propriile mele fapte ma vor contrazice. Dar alta solutie nu am acum. Incerc doar sa fiu cit se poate de onest si de sincer si asta sper sa conteze si sa ma ajute sa merg mai departe in viata.

Mi-am asumat mereu consecintele faptelor mele si mi-am insusit pedepsele. Nu a suferit nimeni in urma acestor infractiuni, nu asta a fost scopul meu, nu am avut beneficii, au fost niste intimplari regretabile venite in urma unor decizii proaste, dar nu sunt un iresponsabil.

Sunt constient si stapin pe propriul meu comportament, nu sunt ispitit de cistiguri usoare, nu-mi doresc lucruri fantastice si nu sunt superficial. Sunt sigur ca nu voi mai avea niciodata probleme cu legea. Nici nu-mi mai permit vreun un pas gresit, evident ca la mine orice gest va fi amplificat si interpretat diferit, singura optiune pe care o am este sa ma comport impecabil. Si asta voi face.

Domnule Butunoiu, va asigur, daca imi veti acorda o cit de mica sansa si ma veti ajuta sa depasesc acest impas, nu veti regreta niciodata. Voi fi ireprosabil, n-am sa dezamagesc pe nimeni, n-o sa am probleme sau abateri. In schimb, promit ca voi deveni in scurt timp util companiei, o sa ma implic total si o sa fiu eficient, indiferent unde si ce voi lucra.

Chiar daca acum nu am nici o valoare vizibila, va asigur ca am resurse importante pe care ma bazez, am capacitatea de a ma dezvolta, si pe parcurs voi avea contributii substantiale. Obiectivele mele personale sunt proiectate pe termen mediu si lung, din acest motiv vreau sa incep cit mai de jos, dar ma intereseaza in mod deosebit un angajament pentru o perioada cit mai lunga de timp.

E adevarat, nu poti fi niciodata sigur ca vei reusi in tot ce-ti propui, dar eu sunt 100% sigur de angajamentul pe care mi-l iau ca voi face tot ce-mi sta in putinta ca lucrurile sa iasa cel mai bine!

▪▪▪

Nu cred ca mai are importanta sa insist pe aceste probleme din trecut si pe cauzele lor, oricum ar fi penibil sa caut explicatii sau justificari acum, si nici nu mai pot schimba nimic. Nu mi s-a facut nici o nedreptate majora, nu sunt victima vreunui abuz din partea sistemului, nu s-a comis nici-o eroare juridica. Am suferit doar consecintele propriilor mele fapte. Ultima condamnare o consider totusi, disproportionata. Fiind vorba de o infractiune la Legea Circulatiei, care nu a avut absolut nici o consecinta pentru nimeni, cred ca masurile repetate luate impotriva mea (intr-un interval de patru ani) au fost exagerate. De acolo a inceput tot dezastrul.

Am fost condamnat numai fiindca avusesem antecedente penale (dintr-un cu totul alt registru, fara nici o legatura cu legea circulatiei), desi trecusera opt ani de la ultima infractiune, iar in toata acea perioada chiar am avut un comportament impecabil, eram perfect integrat in societate in momentul ala (loc de munca stabil, un statut social respectabil, urma sa ma casatoresc), si aveam multe alte planuri si perspective. Dar am fost pedepsit pe principiul simplu „revidivist= periculos”, fara sa mai conteze nimic altceva.

De atunci mi se trag si alte ponoase care mi-au anulat practic orice sansa de a mai obtine un loc de munca: nu mai am permis de conducere, ceea ce e decisiv; iar faptul ca am fost exclus pentru o perioada din societate, se simte si ma afecteaza.

Din aceste motive am nevoie de un loc de munca cit mai simplu, de muncitor necalificat, de manipulant intr-un depozit sau lucrator pe cimp, nu conteaza, sa fie ceva mai modest, dar sa ma ajute sa depasesc aceasta faza. Numai ca pretentia asta imi creaza mari probleme, pare suspect si ciudat ca-mi doresc sa prestez o astfel de activitate, se interpreteaza ca ar fi ceva sub nivelul meu si –normal- sunt respins de toata lumea.

Aici e marea mea problema, orice as incerca, nu sunt compatibil: ori pentru ca nu am permis, ori nu am experienta in domeniul respectiv, ori pare sub nivelul meu, ori nu mai am virsta potrivita, ori sunt prea calificat, ori prea batrin, ori prea prost. Pare chiar comic, daca n-ar fi tragic.

Am facut citeva greseli mari in viata mea, care m-au costat enorm si care m-au deturnat de la adevarata mea menire, dar acum vreau doar sa ma reabilitez si sa revin la un statut mai firesc pentru potentialul meu.

Nu am frustrari legate de trecut, chiar daca am pierdut tot, nu mi-am propus sa recuperez ceva (ar fi si imposibil), nu alerg dupa iluzii, nu am revolte personale sau alte probleme psihice si nu am nimic special de demonstrat, nimanui. Sunt constient si chiar impacat cu realitatea si cu mine insumi.

▪▪▪

Astea sunt motivele pentru care va trimit dumneavoastra aceasta scrisoare. Chiar daca nu va cunosc personal, am convingerea ca aveti o capacitate mai aparte de a percepe realitatea, dincolo de aparente sau de intimplari sau de prejudecati.

Eu sunt pasionat de domeniul economic si de afaceri de la noi, urmaresc cam tot ce se intimpla in zona asta, consum multa literatura de business, publicatii si emisiuni pe aceasta tema. Inevitabil, asa am ajuns sa va cunosc si sa devin un admirator al dumneavoastra, cu mult timp inainte sa stiu ca voi ajunge in postura asta si ca voi apela la astfel de scrisori. Am citit multe articole pe care le-ati scris, si chiar imi amintesc ca prima carte despre vinzari pe care am citit-o, a fost scrisa chiar de dumneavoastra. Eu va consider unul dintre cei mai influenti ginditori de business de la noi si chiar cred ca a-ti contribuit intr-un fel la modelarea gindirii mele. De aici a venit motivatia acestui demers al meu, asta a fost imboldul care m-a impins si care mi-a dat incredere sa va trimit aceasta scrisoare, cu sentimentul ca totusi are un sens si ca nu va fi doar o pierdere de vreme.

▪▪▪

Cred ca menirea mea este sa contribui la viata si la bunastarea celorlalti, am orientarea asta. Imi place sa am de a face cu alti oameni, sa fiu de folos, sa lucrez cu clientii si sa rezolv probleme. De fapt, toata experienta mea profesionala a fost legata de vinzari sau de servicii oferite altora, si asta mi-a adus intotdeauna satisfactii si sentimentul ca mi-am ales ocupatia potrivita. Pina voi mai ajunge insa acolo, stiu ca mai am mult de muncit, dar sunt supermotivat si disponibil pentru acest efort intens, sunt pregatit sa ma implic si sa ma folosesc de toate resursele mele, pentru a-mi indeplini aceasta dorinta.

Trebuie sa incep de la nivelul cel mai de jos – nu conteza ce presupune asta – pentru ca asa mi se pare normal sa fie un inceput sanatos si pentru ca oricum nu ma simt in stare acum sa fac altceva. Am nevoie de o munca fizica, simpla, care sa-mi dea posibilitatea sa ma implic, sa invat si sa ma simt util. Si de o perioada in care sa ma adaptez, sa ma obisnuiesc cu mediul, cu sistemul de lucru, cu cultura, cu oamenii si cu afacerea in sine.

Nu sunt interesat acum de aspectele financiare, sunt dispus sa lucrez si fara sa fiu platit in prima luna, de proba. Oricum, n-am mai cistigat nimic de doi ani, asa ca sunt obisnuit cu strictul necesar.

Ultimele ocupatii pe care le-am avut in acesti doi ani (in perioada de detentie), au fost de muncitor la serviciul de salubritate si amenajari spatii verzi in Fagaras, apoi sapator pe un santier arheologic. Deci sunt pregatit pentru orice fel de activitate, nu mi se pare nimic prea greu sau sub demnitatea mea, orice as face va fi o evolutie ascendenta pentru mine.

Dar imi doresc sa ma mai dezvolt in timp, cu rabdare si cu perseverenta. Nu ma grabesc, nu am alte obligatii, nu am pe nimeni si nimic important in viata mea si nici alte preocupari majore.

Stiu ca de regula companiile prefera persoanele cu „un trecut perfect”, „de profesie” si care sa dea dovada „experientei” lor. Dar eu sper sa considerati ca si oamenii cu background diferit, dar care pun pasiune si au dorinta de a realiza ceva, pot sa aduca un plus de valoare.

▪▪▪

Am o experienta de viata mai putin obisnuita, am trait in medii si circumstante diverse. Sunt sociabil, empatic, dezvolt relatii, sunt om de echipa, ma adaptez repede la orice mediu si de obicei ma implic sufleteste in tot ce fac. Experiente si trasaturi care cred ca-mi vor putea fi de folos.

Aici m-am straduit sa fiu sincer in tot ceea ce ma priveste. Sper ca am reusit sa fiu macar putin credibil, sa va conving ca as putea fi un pariu cistigator – in viitor – pentru compania in care voi lucra si sper sa am si posibilitatea de a demonstra asta.

Si as mai vrea sa-mi cer iertare pentru deranj si pentru ca am abuzat de timpul dumneavoastra, iar daca ati citit pina aici, sa va multumesc pentru rabdare. As aprecia foarte mult un raspuns din partea dumneavoastra, chiar daca e negativ sau e doar o parere, pentru mine va conta oricum.

Brasov, 29.07.2013

Cu stima,
********

Condamnari:

1995: furt – 2 ani și 6 luni;
1997: fals in acte oficiale (pasaport fals) – 1 an;
2003: inselaciune – 2 ani;
2011: refuz de recoltare a probelor biologice – 2 ani.

———————————————————————————-

CV ****, 38 de ani

EXPERIENTA

2009 – 2011: Hotel **** – Receptioner
2007 – 2008: *** Brasov (filiala a grupului *** din Austria) – reprezentant de vanzari (Brasov & Covasna)
2005 – 2007: *** Brasov (parte a grupului *** Austria) – reprezentant regional de vanzari (regiunea Centru – Nord – Est)
2002 – 2003: *** Bucuresti – agent de vanzari (Bucuresti)
1999 – 2002: *** Bucuresti – Reprezentant zonal / administrator punct de lucru (Brasov)

EDUCATIE

Liceu teoretic matematica – fizica Brasov.
Curs de specializare in meseria de RECEPTIONER HOTEL, desfasurat la Camera de Comert si Industrie a jud. Brasov
Curs de calificare in meseria de ADMINISTRATOR PENSIUNE TURISTICA, desfasurat la Camera de Comert si Industrie a jud. Brasov

TRAINING

«Comunicare si negociere in afaceri», ASCENDIS;
«Tehnici de vinzare consultativa», ASCENDIS;
«Vinzari eficace si eficiente», ASCENDIS;
«Proactivitate in vinzari»

Limba engleza: mediu”