Încă de la sfâșitul anilor '20, oamenii de ştiinţă cunoșteau faptul că fumul de țigară conține un număr mare de compuși chimici periculoși, precum: monoxid de carbon, cianură de hidrogen, amoniac, formaldehidă sau piridină (un ingredient al solvenţilor industriali).

În ziua de astăzi, numărul compuşilor chimici identificaţi în ţigări se ridică la 4.000, iar dintre aceştia cel puţin 100 au fost clasificaţi drept periculoşi pentru sănătatea umană. Pe lista ingredientelor nocive se găsesc substanţe variate, de la arsenic la toluen.

Puţină lume ştie că printre elementele periculoase din ţigări se numără poloniu-210, uraniu-235 şi uraniu-238, izotopi asociaţi mai degrabă reactoarelor nucleare. Puţină lume ştie că ţigările reprezintă una din principalele surse de expunere la radiaţii.

Motivul pentru care lumea nu cunoaşte acest lucru este faptul că producătorii de ţigări au încercat să ascundă acest lucru. În anii '60, companiile producătoare de tutun au identificat această problemă, dar au studiat-o în secret, fără să dea publicităţii descoperirea că ţigările conţin substanţe radioactive.

Acest lucru reiese din documentele date publicităţii cu ocazia procesului încheiat în 1998, în care procurorii generali din 46 de state americane au obţinut o sumă colosală de la 4 producători de tutun, Philip Morris, R.J. Reynolds, Brown & Williamson şi Lorillard.

O analiză a documentelor obţinute cu ocazia procesului arată că radioactivitatea tutunului a fost descoperită în 1959 de companiile de ţigări, care au calculat inclusiv cantitatea de particule alpha ionizante absorbită de un fumător pe termen lung.

Studiile efectuate de cercetătorii de la UCLA identifică o problemă mult mai serioasă: producătorii de ţigări nu doar că au identificat faptul că produsul lor era contaminat cu poloniu-210, dar ar fi putut să remedieze această problemă, însă au ales să nu o facă.

Elementele radioactive se găsesc în crusta Pământului în mod natural, ceea ce înseamnă că se află şi în solurile unde sunt crescute diferite plante, printre care şi tutunul. În cazul tutunului, efectul este amplificat de faptul că cele mai folosite îngrăşăminte pentru această plantă sunt amestecuri bogate în fosfaţi ce includ mineralul apatit. Acest mineral atrage elementele radioactive. Agenţia de Mediu a SUA explică: „atunci când îngrăşământul de fosfat este răspândit pe plantaţiile de tutun an după an, concentraţia de plumb-210 şi poloniu-210 din sol creşte”. Atunci când solul este răscolit cu ocazia plantării sau când este arat, particulele radioactive se ridică în aer şi se ataşează de praf. Revenind spre sol, aceste particule sunt capturate de frunzele lipicioase ale plantei de tutun.

Citește mai multe pe Descoperă.ro