Potrivit unui nou studiu, realizat de oamenii de știință de la Scoala de Medicină din Maryland, motivul pentru care oamenii devin depresivi are legătură cu problemele de comunicare de la nivelul celulelor cerebrale.

În studiu, specialiştii au analizat rolul serotoninei în depresie, iar rezultatele cercetării lor ar putea schimba dramatic modul în care medicii înţeleg tulburarea şi prescriu tratamente.

Pentru mai bine de 50 de ani, serotonina a fost principalul element studiat de către oamenii de ştiinţă care căutau remedii pentru depresie. Deşi cauza depresiei majore nu este cunoscută încă, mulţi cercetători consideră că ea este cauzată de nivelul scăzut de serotonină din creier.

Pentru că, în unele cazuri, creşterea nivelului de serotonină îmbunătăţeşte starea de spirit a pacienţilor depresivi, astăzi antidepresivele dominante sunt bazate pe inhibitorii selectivi de receptare a serotoninei (SSRI). Cu toate acestea, chiar dacă tratamentele SSRI, precum Prozac şi Zoloft, dau rezultate pentru mulţi pacienţi, există un număr destul de mare de indivizi care se confruntă cu depresia şi care nu reuşesc să se trateze cu aceste medicamente.

Acum, cercetarea celor de la universitatea din Maryland vine să răstoarne teoria legată de serotonină, sugerând că depresia rezultă din cauza unei perturbări legate de modul în care comunică celulele cerebrale între ele.

Coordonatorul studiului, dr. Scott M. Thompson consideră că schimbul de semnale excitatorii dintre neuroni devin anormale în creierele persoanelor deprimate.

Primele rezultate ale studiului subliniază un rol important al serotoninei şi anume întărirea comunicării dintre celulele cerebrale. Serotonina amplifică interacţiunile excitatorii în regiunile importante din creier pentru funcţiile cognitive şi emoţionale, ajutând la realizarea dialogului dintre neuroni.

Apoi, oamenii de ştiinţă au dorit să afle dacă această acţiune a serotoninei joacă vreun rol în acţiunea terapeutică a medicamentelor precum Prozacul. Pentru a analiza acest lucru, ei au analizat creierele şoarecilor sănătoşi cu cele ale altor rozătoare deprimate. Astfel, s-a constatat că nu au existat diferenţe între nivelul de serotonină al şoarecilor depresivi şi cel al celor clinic sănătoşi. Diferenţa majoră, însă, a fost o scădere a conexiunilor stimulatoare care răspund la serotonină.

În creierul deprimat, serotonina pare că se străduieşte mult să amplifice comunicare dintre neuroni, dar transmiterea datelor nu pare să aibă loc.

Citește mai departe pe Descoperă.ro.