Bloggerița Bogdana Dobre, care a fost implicată în campania electorală a lui Klaus Iohannis, colaborând strâns cu staff-ul actualului președinte, îl trage acum pe acesta la răspundere și îi cere să își pună la bătaie toate calitățile.

Aceasta reunoaște că deși s-a implicat în campania electorală a lui Klaus Iohannis, după ce acesta a câștigat, staff-ul său nici măcar nu a mai căutat-o, însă precizează că încă mai are încredere că a făcut alegerea corectă, ajutându-l să câștige alegerile prezidențiale.

”V-am sustinut in inima (si inca o mai fac). In timpul alegerilor mi-am pus la bataie atat imaginea, site-ul pe care scriu de peste sase ani, si toate cunostintele acumulate de-a lungul anilor de viata astfel incat sa va ajut, pe masura puterilor mele, sa castigati. Nu am facut asta fiindca va consideram raul mai mic. Am facut asta din convingere si cu un elan pe care nu l-am mai avut in cei aproape 20 de ani de cand imi tot pun votul intr-un patratel sau altul.

Era atata disperare in saptamana de dinaintea turului doi, incat oamenii din echipa dumneavoastra de campanie au apelat la mine sa ii ajut sa fac tot ceea ce pot pentru a convinge cat mai multi alti oameni sa va voteze. Ne-am intalnit inclusiv cu strategul dumneavoastra pe online, cu oameni din staff sa punem la cale inca o strategie, sa facem „brainstorming”, atat de disperata era situatia in jurul dumneavoastra. Eram dintr-odata importanti. Nu numai eu, ca nu am fost singura.

Ati castigat. Dintr-odata apele s-au linistit, noi am disparut complet din peisaj. Fusesem buni doar pana s-a trecut puntea, stiti vorba? Vreun mesaj de multumire? Vreo intrebare din partea celor din staff, care inainte de 2 noiembrie erau calare pe mine, cu mesaje, sms-uri si altele, „bai, stiu ca te-ai data de ceasul mortii in saptamanile alea, haide si tu la Cotroceni sa vezi ce ai realizat, sa simti pe pielea ta ca intr-adevar ai contat”?

Mneah, nimic, domnule Iohannis, nimic.

Dar nu conteaza, domnule Iohannis, sunt destul de trecuta prin viata ca sa stiu cum merg lucrurile in tara asta si sunt la fel de lucida sa inteleg ca nu se vor schimba prea curand.

Faptul ca am stiut ca mi-am facut treaba a fost indeajuns de multumitor pentru mine.

Tara lucrului bine facut, domnule Iohannis, si (inca) consider ca am facut o treaba buna in noiembrie”, a scris bloggerița pe bogdanadobre.ro.


Bogdana Dobre îi cere acum șefului statului să își pună la bătate ”toate calitățile și toate prerogativele”, atrăgând atenția asupra unei situații alarmante privind bolnavii de epilepsie din România, care au acces foarte greu la medicația necesară pentru a ține boala în frâu.

”Acum e randul dumneavoastra sa faceti o treaba bine, si sa incercati sa va puneti la bataie toate calitatile si toate prerogativele, drepturile si „armele” pe care le aveti la dispozitie, pentru a readuce normalitatea intr-o situatie de-a dreptul dramatica: a bolnavilor de epilepsie.

Stiti ca 1 din 26 de oameni poate dezvolta o forma sau alta de epilepsie? Credeati ca sunt mai putin, nu? Si eu. Si daca va apucati sa faceti calculele, dintr-odata sunt cam multi. Stiti cate forme de epilepsie sunt documentate? Multe.Una din ele, poate printre cele mai grave, daca nu cea mai grava se numeste sindromul Dravet. Am, din pacate, doua cunostinte ai caror copii sunt diagnosticati cu aceasta boala. Si nu numai ca statul NU ofera vreun suport real pentru acesti parinti, insa mai rau, au disparut toate stocurile de medicamente de care acesti copii au nevoie ca de aer.

Domnule Iohannis, daca ei nu iau medicamentele, fac crize, intra in convulsii si parintii lor nu stiu daca ei vor reveni din crizele acelea cu creierul inca intact, daca isi vor pierde din abilitati sau daca, vor mai reveni. Orice criza poate fi ultima. Stiti cum e sa traiesti cu frica asta in inima, 24/24, 7/7, 365/365? Ma gandesc ca nu stiti. Eu nu stiu, ma bucur ca nu stiu si nici nu vreau vreodata sa aflu. Insa simplul fapt ca nu stiu nu inseamna ca pot sta pe margine ca un spectator la drama lor.

Cititi aici, domnule Iohannis:

„De 6 luni de zile, ducem o lupta fara pauza, pentru procurarea medicatiei fara de care Davis nu ar avea sanse de supravietuire!
De 6 luni bat drumurile institutiilor publice care pot gasi solutii pentru noi, alaturi de asociata mea, pentru ca de 3 ani am infiintat si Asociatia pentru Dravet si alte Epilepsii Rare! Ne luptam pentru aceste medicamente care sunt vitale nu doar copiilor nostri ci tuturor celor bolnavi de epilepsie. Si tinand cont ca 1 persoana din 26 este diagnosticata cu epilepsie, nu suntem deloc putini!

De 6 luni, golim stocurile tuturor farmaciilor din tara, pentru a mai castiga timp…timp in care cineva sa ne ofere o solutie. Si sa nu ne condamne copiii la moarte!

6 luni in care am primit promisiuni si telefoane inchise in nas, in care am sperat si am trait din iluzii ca va fi bine.

Insa timpul trece…TIMPUL COPIILOR NOSTRI TRECE pentru ca ei nu pot astepta. Nu mai au timp sa astepte…

La epilepsie, e simplu…nu iti iei doza de medicatie, intri in convulsie. La Dravet convulsiile sunt prelungite si pot dura ore intregi. Si fiecare convulsie ne poate costa viata sau sechele pe viata. D’asta noi nu mai avem timp sa asteptam, nu mai avem puterea sa primim refuzuri si telefoane inchise in nas!

Numaram zi si noapte stocul de medicamente si plangem cand inca o cutie se termina si nu o mai putem inlocui cu alta.

De 6 luni visez doar stocuri de medicamente, retete si ma trezesc cu atacuri de panica.

De 6 luni, nu ma pot uita in ochii fiului meu pentru ca stiu ca nu am nici o rezolvare pentru el.

De 6 luni , nu stiu ce raspunsuri sa mai dau parintilor care imi scriu disperati, ca farmaciile le refuza retetele si nu mai gasesc medicamentele. Si nu sunt deloc putini.

De 6 luni, mor in fiecare zi cate putin, cu fiecare cutie de medicamente pe care o arunc cand se termina.
Si nu, nu ii pot da fiului meu promisiuni, in locul medicatiei.”

O cheama Adela Chirica, pe fiul ei il cheama Davis, este presedinta Asociatiei pentru Dravet si Alte Epilepsii Rare, si mie mi se infige cate un cutit in inima de fiecare data cand citesc ce scrie ea.

Este cazul, domnule Iohannis, sa faceti o treaba buna si sa ii chemati pe toti cei vinovati de aceasta situatie, de la producatori/importatori/distribuitori si pana la minister si guvern si sa le trageti niste perdafuri zdravene numite „consultari la Palatul Cotroceni”. Ar fi cazul sa iesiti din globul de cristal in care v-ati ascuns si sa incepeti sa aveti grija de una din cele mai dezavantajate si umilite categorii din tara asta: copiii bolnavi incurabil.

Poti vedea cat de evoluata este o tara numai privind la felul in care aceasta are grija de copiii si batranii ei. Cum se vede tara noastra, domnule Iohannis?

E cazul sa treceti la fapte. Fapte bine facute.

PS: In poza este stocul Adelei care i-a mai ramas de Topamax pentru Davis”, a mai scris femeia.