Roşia Montană a fost inclusă pe lista Europa Nostra a celor mai periclitate şapte situri şi monumente din Europa care trebuie salvate, datorită peisajului său cultural-istoric.

Alături de peisajul cultural-istoric Roşia Montană pe lista finală au mai fost incluse Amfiteatrul roman din Durres (Albania), Centrul istoric al oraşului Nicosia (Cipru), Fortificaţiile Vauban din Briancon (Franţa), Mănăstirea San Benedetto Po (Italia), Mănăstirea din Setubal (Portugalia) şi Biserica armenească Sfântul Gheorghe din Mardin (Turcia).

Aceste situri şi monumente au fost selectate pentru Programul de advocacy şi salvare "7 Most Endangered", iniţiat anul acesta de Europa Nostra în colaborare cu Banca Europeană de Investiţii şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.

”Aceste monumente şi situri au fost selecţionate nu doar fiindcă ne spun o poveste fascinantă despre trecutul nostru comun, întărind sentimentul apartenenţei la o familie europeană, dar şi pentru faptul că sunt foarte preţioase pentru comunităţile locale, profund angajate în salvarea lor”, a declarat preşedintele Europa Nostra, tenorul Placido Domingo, cirat de Mediafax.

Joi, la Bucureşti, la conferința de presă dedicată acestui eveniment au participat Şerban Sturdza, vicepreşedinte al Fundaţiei Pro Patrimonio, Maria Berza, membru al juriului programului ”7 Most Endangered”, Ştefan Bâlici, autor al dosarului de candidatură al Roşiei Montane şi reprezentant al Asociaţiei Arhitectură Restaurare Arheologie (ARA), precum şi Tudor Brădăţan, de la Asociaţia Alburnus Maior.

”Ne aşteptăm ca o atitudine atât de fermă ca includerea Roşiei Montane pe lista Europa Nostra, care reprezintă politicile europene în domeniul patrimoniului, acordă anual premiile de patrimoniu ale Uniunii Europene şi este asociată cu Banca Europeană de Investiţii şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, să aibă un ecou corespunzător şi demn din partea autorităţilor române”, a spus Ştefan Bâlici.

La acest proiect au fost depuse 40 d candidaturi din 21 de țări.

”Peisajul de la Roşia Montană a fost modelat prin activităţile de minerit desfăşurate timp de peste trei milenii. Patrimoniul subteran constă dintr-o vastă reţea de galerii (aproximativ 150 de kilometri, dintre care galeriile pe şapte kilometri datează din timpurile dacice şi romane), precum şi echipamente şi alte vestigii in situ. Vestigiile de locuire supraterană (situri funerare romane, edificii şi drumuri, ca şi zone medievale şi moderne) demonstrează o interacţiune multiseculară intensă între om şi mediu”, se arată în prezentarea sitului românesc de pe site-ul Europa Nostra.