Adolescența este una dintre cele mai frumoase perioade din viața unei persoane, dar poate fi interpretată și ca o etapă de tortură, atât pentru adolescenți, cât și de părinții acestora.

Problema cu adolescenţa este că tinerii se simt nevoiţi să „funcţioneze” în trei dimensiuni: trecut, prezent şi viitor. În mod conştient şi inconştient, adolescenţii sunt încă prinşi în problemele copilăriei, mai ales în cele legate de relaţia cu părinţii şi de mediu. În acelaşi timp, ei încearcă să îşi dea seama la ce anume să se aştepte de la viitor. Apoi, trebuie urmată şi cea de-a treia direcţie: preocuparea legată de prezent. Unde se află ei acum şi ce anume se întâmplă cu mintea şi corpul lor, de unde vin toate aceste schimbări la care sunt supuşi.

În condiţiile în care mintea adolescentului este năucită de aceste dileme, nu ar trebui să ne mire de haosul pe care îl provoacă şi în care pare să se descurce atât de prost. În ultimul deceniu, oamenii de ştiinţă s-au străduit să afle ce anume declanşează comportamentul straniu şi dezordonat al adolescenţilor şi de ce aceştia pot deveni atât de vulnerabili şi uşor de ispitit.

Dr. Jay Giedd, de la Institutul Naţional pentru Sănătatea Mintală şi-a dedicat cariera studierii creierelor adolescenţilor. Iniţial, el şi-a început cercetările studiind tulburările precum ADHD-ul, dar ulterior, când a realizat cât de puţine informaţii se cunosc despre dezvoltarea creierului, a decis să urmeze o altă cale prin care să explice evoluţia cerebrală a omului.

Acum, după ce timp de 13 ani a realizat un grup de control format din 1.800 de copii şi adolescenţi cărora le-a scanat periodic creierele cu ajutorul tehnologiei cu rezonanţă magnetică, Giedd a descoperit o serie de informaţii extrem de utile pentru înţelegerea modului în care se dezvoltă creierul.

Înainte de studiile lui Giedd, nenumărate cercetări subliniau că la vârsta de 12 ani, creierul unui copil este dezvoltat complet. Ca urmare a acestor studii, unii au concluzionat că ideea de adolescenţă este un construct artificial, un fenomen inventat în anii de după Revoluţia industrială. Studiile lui Giedd, în schimb, au demonstrat ceea ce orice părinte ştia deja şi anume că, pe lângă faptul că în perioada adolescenţei creierul este departe de maturitate, atât materia cenuşie, cât şi cea albă suferă modificări chiar şi după această etapă a vieţii.

În studiile sale, Giedd şi-a rugat subiecţii să rămână în interiorul aparentelor RMN pentru 15 minute. Astfel ei au fost scanaţi de trei ori. Prima etapă a durat doar un minut. A doua, de două minute, a urmărit prezenţa anomaliilor sau a problemelor de sănătate şi o a treia care a durat 10 minute pe parcursul cărora a fost urmărită activitatea cerebrală.

De-a lungul ultimului deceniu, oamenii de ştiinţă au fost surprinşi de faptul că, de-a lungul copilăriei, creierul se dezvoltă foarte puţin. Cu toate acestea, la vârsta de 6 ani, creierul unui copil are 90- 95% din dimensiunile unui creier matur.

De fapt, noi ne naştem cu întreaga artilerie de neuroni pe care o vom avea în viaţă, iar acest număr este cu mult mai mic decât cel pe care îl deţinem cât stăm în viaţa intrauterină. Oamenii deţin densitatea maximă de celule cerebrale între a treia şi a şasea lună de viaţă intrauterină. În ultima lună dinainte de naştere, celulele din creier, care nu ne mai sunt necesare, mor. De la această ipoteză, mulţi neurochirurgi au concluzionat că autismul apare atunci când, înainte de naşterea individului, nu sunt eliminate destule celule inutile din creier.

Mai mult, studiile lui Giedd au scos la iveală că de-a lungul vieţii unui individ mai există un val de creştere şi apoi descreştere bruscă, doar că de data aceasta nu mai este vorba de numărul de celule cerebrale, ci de conexiuni sau sinapse. Această a doua etapă are loc în timpul adolescenţei şi ea poate afecta unele dintre cele mai înalte funcţii mintale.


Citește mai multe pe Descoperă.ro