Taragotistul Dumitru Fărcaş s-a stins din viață, în noaptea de luni spre marţi. Rămâne în urmă o carieră uluitoare a unui om simplu, care a pornit de jos și a ”dat «piept» cu zidul gros al nechemaţilor”, așa cum scria Maria Tănase.

Ultima scrisoare a Mariei Tănase a fost expediată către Dumitru Fărcaș, un maestru al muzicii populare românești.

”Vezi, Fărcăşel», să nu te «umfli», că-ţi «cade» nasul şi gata cu admiratorii talentului matale! – îi scria Maria Tănase la 7 august 1962. Nu vreau să te necăjesc, dar vezi, d-ta Fărcaş, eşti un mare artist, dar atât de tânăr faţă de mine, că nu-mi dau seama dacă – Doamne fereşte! – nu faci şi dumneata parte dintre aceia care, înainte să «umble», îşi «iau boii lui Dumnezeu în cap». Aş vrea să-ţi fac o propunere care ar fi generatoare de «isprăvi» mari. Aceste isprăvi constau şi în glorie şi în bani – lucru care, din păcate, nu se îngăduie să le dăm deoparte. (...) Eu am discutat cu mine, artist şi om, şi am mai discutat cu cineva care, prin posibilităţile care le are, ne poate asigura şi banii, şi gloria – dar d-ta ai fi gata să te arunci în vârtejul cel mai mare alături de mine «artistul» ca să realizăm o «drăcie» gigantică?

(...) Se nasc atât de rar oameni înzestraţi cu nobleţea artistică a dumitale, încât consider o datorie de artist să-ţi ofer «aripile» mele şi să te feresc să dai «piept» cu zidul gros al nechemaţilor care au ajuns să fie mari câştigători de poziţii în artă, numai şi numai fiindcă artiştii nu se ajută între ei...”. 

Scrisoarea-testament a jucat rolul unei biblii în viaţa artistică a lui Dumitru Fărcaş. ”Aripile” Mariei Tănase, se pare, l-au ocrotit şi de dincolo de mormânt. 

Nu s-a umflat ”în pene”, și în anul 1994, paşii l-au îndrumat pe Dumitru Fărcaş spre o familie din America, în zestrea căreia se aflau opincile Mariei Tănase. Artista făcuse în 1954 un turneu şi fusese atât de bine tratată de gazdă, încât şi-a descălţat opincile de scenă şi le-a dăruit în semn de recunoştinţă.

Când Fărcăşel le-a văzut, nu ştia cum să facă să fugă cu ele. Dar ştia că nu se cuvine. Stăpâna opincilor şi-a dat seama cât de mult şi le doreşte şi i-a promis că i le va lăsa prin testament. După câţiva ani, opincile Mariei Tănase au venit acasă, la Dumitru Fărcaş. Cei doi americani (soţ şi soţie) muriseră, iar copiii lor le-au respectat dorinţa.