Scrisoarea unei foste studente a lui Robert Turcescu destinată ”spionului”

 

O fostă studentă a lui Robert Turcescu, devenită între timp jurnalistă, a explicat cât de mult a dezamăgit-o fostul ei mentor.

 

Când am intrat la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, am avut ocazia de a-l prinde profesor pe însuşi Robert Turcescu. Numele sonore din presa din România nu erau plătite de facultate, doar li se asigurau resursele necesare predării. Iar pe lista celor disponibili pentru a-mi fi tutori se numărau, pe lângă Turcescu, şi Val Vâlcu, Dan Turturică, Lucian Mîndruţă şi alţii. Aşa că am zis c-am picat minunat.

 

În singurul semestru în care ne-a fost îndrumător, Robert Turcescu a fost printre extrem de puţinii profesori din facultate care a ne-a redat imaginea reală a presei, care ne-a dărâmat din temelii luminile strălucitoare prin care erau văzuţi jurnaliştii şi care ne-a adus cu picioarele pe pământ românesc. Prin modul destul de dur în care vorbea despre jurnalism, dar cu o pasiune vizibilă, a reuşit să ne facă pe unii, puţini, e drept, să ne dorim cu adevărat să devenim jurnalişti şi să ne facem meseria cu maximă onestitate şi pasiune. (...)

 

Zilele acestea, după aşa-zisa dezvăluire a lui, mi-am amintit. Când mama ta îţi spune că te iubeşte, verifică din trei surse. Când Robert Turcescu spune că a fost ofiţer acoperit, te-ntrebi dacă a luat-o razna. Nu ai cum să înghiţi fără să mesteci asemenea informaţii. Că e adevărat, că e doar un joc murdar cu tentă politică, prea puţin contează acum.

 

În primele zile de Parlament după dezvăluirea lui Robert Turcescu, senatorii şi deputaţii m-au întrebat, mai în glumă, mai în serios, dacă sunt ofiţer acoperit. Apoi îmi spun că fiecare jurnalist este pus sub semnul întrebării. De către ei! Fix ei, care în fiecare zi a existenţei lor ca demnitari, fac cel puţin o măgărie, fix ei se uită cruciş la mine, la ceilalţi colegi jurnalişti, de parcă am fi de cea mai joasă speţă, aşa că putem fi subiect de glume nesărate.

 

Nu este corect, domnule Turcescu, nu este corect să compromiteţi o întreagă breaslă din cauza unor interese. Dacă aveaţi probleme de conştiinţă, trebuia să vă spovediţi la un preot, nu în faţa internetului şi a audiovizualului. Nu ştiu şi nici nu mă interesează ce v-a determinat să faceţi asta. Şi nici nu mă interesează dacă e adevărat sau nu, dacă veţi retracta sau nu. Mă interesează doar că tot ce le-aţi predat studenţilor la jurnalism, tot ce aţi reprezentat în presă şi tot ce aţi spus vreodată în calitate de jurnalist este pus acum sub semnul întrebării. De fapt, nu vă pasă de soarta presei. Ce credibilitate mai puteţi avea acum? Ce credibilitate mai putem avea noi, cei care am reuşit să ne croim un drum în presă, după aşa-zisa mărturisire?”, a scris Sorina Ionaşc pentru Gândul.

Comentarii Facebook