Fostul purtător de cuvânt al preşedintelui Klaus Iohannis, Tatiana Niculescu Bran, cere publicului să își scoată televizoarele din case. 

”Am fost la țară, la un unchi de-al tatei", îmi povestește un prieten. "Trăiește ca vai de lume, într-o dezordine și mizerie îngrozitoare, bea de stinge, dar știi ce ? Are în casă vreo trei televizoare: în camera în care doarme, la bucătărie și în sufragerie. Merg încontinuu, pe canale diferite." Când aud povești din astea mă felicit că nu mai am televizor de 8 ani și nici nu-i duc dorul. Ce-ar fi să inițiem o campanie fb împotriva colectivizării minții, care să se cheme simplu : "fără televizor" și cei care se mai uită încă la televizor să-și reducă la jumătate timpul dedicat acestei activități? Ce ziceți?", scrie Tatiana Niculescu Bran, într-o postare pe pagina personală de Facebook.

Tatiana Niculescu Bran a demisionat, în 21 aprilie, din funcţia de purtător de cuvânt al preşedintelui Klaus Iohannis: ”Azi, 21 aprilie a.c., m-am retras din funcția de purtător de cuvânt, de comun acord cu Președintele României. Decizia mea a fost motivată de constatarea că în perioada decembrie 2014 - aprilie 2015, colaborarea mea cu presa nu a fost cea pe care aș fi dorit-o. Voi susține în continuare proiectul de țară al domnului Președinte Klaus Iohannis, indiferent de raporturile mele profesionale cu Administrația Prezidențială”, anunța ea.

Fosta purtătoare de cuvânt al preşedintelui, Tatiana Niculescu Bran și-a atras critici încă de la începutul mandatului. Ea a scris, în 28 decembrie, o postare pe Facebook, ”Cotroceni- 25 de ani de ”baronizare” - Prima mea săptămână la Palatul Cotroceni: între înţepenirea instituţiei şi nerăbdarea de a vedea cât mai curând semnele schimbării”.

”Palatul Cotroceni a devenit reşedinţa preşedinţiei României imediat după 1989, odată cu preluarea puterii de către Ion Iliescu" şi conturează imaginea acestei clădiri:.

Multe birouri mai păstrează încă mobilierul vetust din vremea comunismului, covoare înflorate pe fond roşu închis, perdele grena, canapele cu perne de catifea de un gust îndoielnic şi, peste toate, mirosul îmbâcsit al hotelurilor comuniste. Te aştepţi ca, dând la o parte colţul unei cortine care acoperă o uşă, să găseşti, expus la loc de cinste, vreun portret al lui Nicolae Ceauşescu.

Pe holuri, doamne în halate au aerul că trebăluiesc de zor. Nişte oameni copleşiţi de respect deschid şi închid uşi. Unde sunt portari ceremonioşi, te-ai aştepta să fie şi pitari, paharnici, medelniceri, stolnici ori cluceri. Dar la Cotroceni nu se mănâncă, deşi angajaţii administraţiei petrec 10-12 ore pe zi la locul de muncă. Nu există cantină, nu există nici măcar un chioşc cu napolitane expirate şi Coca-Cola. În schimb, dacă ţi-e sete, formezi un număr de interior şi cineva soseşte cu o tavă pe care se află o sticlă cu apă şi un pahar. "Permiteţi să mă prezint: sunt cutare (plus grad SPP) şi v-am adus apa. Vă rog să semnaţi acest bon." Şi semnezi bonul de plată din care rezultă că ai consumat la data de... o sticlă cu apă. Cei care au lucrat prin birourile preşedinţiei de-a lungul a 25 de ani vor fi trăit cu satisfacţie această coregrafie a stăpânirii”, scria purtătorul de cuvânt al preşedintelui.

”Când e să clinteşti birocraţia locului sau ai idei despre cum ar trebui să meargă lucrurile, vechii angajaţi ai administraţiei (unii sunt acolo de pe vremea lui Ion Iliescu) îţi dau un singur răspuns, că nu se poate sau că trebuie îndeplinite condiţii atât de complicate încât te laşi păgubaş".

Străbătând culoarele Palatului, înţelegi mai bine România celor 25 de ani de la căderea comunismului, cu bune şi cu rele, cât şi cultura "baronului" local. Înţelegi, mai ales, cât de urgentă e nevoia de schimbare a administraţiei (prezidenţiale şi nu numai), de "debaronizare" la toate nivelurile, şi de aşezare în prezentul secolului XXI”, a completat ea.