Deși nu e ușor să îți dai seama din prima, producătorii de gadget-uri si echipamente IT reușesc să te înșele prin intermediul strategiilor de marketing bine puse la punct și cu ajutorul specificațiilor care nu surprind tot adevărul.

Scuze sunt o mie, intotdeauna o sa vezi o steluta mica intr-un colt descriptiv al unui produs care de fapt te redirectioneaza catre exceptii de la randul pe care tocmai l-ai citit. Mai grav este faptul ca anumite probleme sunt propovaduite la nivelul intregii industrii. Au existat numeroase procese care au avut ca scop schimbarea situatiei actuale, insa producatorii prefera sa plateasca o amenda, de multe ori nesemnificativa in comparatie cu profiturile dobandite, si sa continue cu aceleasi practici. Tocmai pentru ca sunt pesimist in legatura cu schimbarea acestei realitati in viitorul apropiat, am decis sa sintetizez aceasta lista de informatii care s-ar putea sa va ajute ca macar de acum inainte sa nu mai luati decizii neinspirate.

1. Spatiul de stocare utilizabil nu este promovat

Fiecare gadget modern vine cu o cantitate standard de spatiu de stocare, de genul 16GB, 32GB, 64GB sau 128GB. Mai mult decat atat, dispozitivele sunt promovate cu nume de genul 64GB Surface Pro, 16GB Galaxy S4. Pornind de la aceste informatii, un utilizator obisnuit ar crede ca are tot acel spatiu disponibil pentru documente, muzica, filme si aplicatii. In cel mai rau caz, ar crede ca pierde cel mult 1GB pentru sistemul de operare. Realitatea este insa cu totul alta.

Pana si Microsoft recunoaste ca un Surface Pro de 64GB are doar 28GB de spatiu liber, mai putin de jumatate din cantitatea afisata in materialele promovate. In cazul unui Galaxy S4, situatia este si mai grava decat atat, deoarece un smartphone de ultima generatie de la Samsung, din 16GB de spatiu, ofera utilizatorului doar 8GB pentru documente si aplicatii.

Logica din spatele acestor cifre este ca producatorii promoveaza cantitatea de memorie flash integrata in aparate, nu cantitatea de spatiu pe care o pot ocupa utilizatorii. Aproape de fiecare data spatiul ocupat include sistemul de operare si aplicatiile preinstalate de creatorul aparatului. Trecand peste confuzia evidenta care se creeaza, mai trist e faptul ca nu exista un standard definit la nivelul industriei prin care sa stie toata lumea ca 20% din spatiul de stocare de pe o tableta sau un telefon este ocupat la achizitie. Un iPad de 64GB vine cu aproximativ 57GB utilizabili, mult mai mult decat cei 28GB de pe un Surface Pro. In contextul in care utilizatorii compara pe un raft un iPad de 64GB si un Surface de 64GB din punctul de vedere al spatiului, cumparatorul este inselat. Intr-o lume comerciala onesta, am vedea in magazine “8GB Galaxy S4“, “28GB Surface Pro”, “57GB iPad”.

2. Producatorii de HDD-uri folosesc alta unitate de masura decat Windows-ul

La primul calculator sau la primul hard disk extern cumparat, toti am avut o revelatie. Pe cutie scria hard disk de 500GB, in timp ce Windows-ul vedea 465GB liberi. Motivul acestei discrepante este dat de unitatea de masura diferita pe care o foloseste orice sistem de operare, comparativ cu unitatea de masura promovata de producatorii de HDD-uri. Cu toate ca o companie precum Western Digital sau Seagate este impacata ca nu a mintit, problema este ca, desi vedem peste tot GB ca unitate de masura, de fapt unii se refera la gigabytes in baza 10 (1MB = 1000 KB) si altii la gigabytes in baza 2 (1MB = 1024 KB). Trecand peste faptul ca undeva cele doua valori se leaga, asta nu e important.

Relevant este ca niciodata nu veti lua un hard disk care sa aiba valoarea reala utilizabila trecuta pe cutie. Mai mult decat atat, cu cat capacitatea afisata creste, cu atat spatiul pe care nu-l veti utiliza este mai mare.

3. Retelele 4G sunt in realitate 3G

In urma cu cativa ani, notiunea de 4G definea retelele de comunicatii de generatie viitoare. De-a lungul anilor, insa, termenul a fost redefinit pentru a include si retele 3G modernizate care ofera o rata de transfer mai mare decat cea pe care o ofereau initial. O dovada agresiva a acestei minciuni a fost evidenta in SUA, odata cu lansarea update-ului de iOS 5.1 pe iPhone-urile care functionau pe AT&T. Atunci, subit, in locul siglei 3G din dreapta operatorului au aparut literele 4G. Aceasta tranzitie a avut loc la presiunile celor de la AT&T, care tocmai isi redenumisera reteaua AT&T 4G. Nu avea legatura cu rata de transfer pentru internet, mai ales ca schimbarea a fost introdusa si pe iPhone-uri 4 si 4S care nu suportau LTE.

Si acum suportul pentru 4G pe telefoane este o notiune foarte ambigua pentru foarte multi utilizatori, iar operatorii nu investesc prea mult in campanii de informare. Te bucuri ca ai facut o investitie semnificativa intr-un iPhone 5 sau Galaxy S3, te bucuri ca Vodafone, Cosmote si Orange promoveaza in toate reclamele suportul pentru 4G, insa vitezele tale pot fi limitate ca nu ai un abonament de date cu trafic la viteze 4G.

Prin simplul fapt ca aferent acestui standard nu exista o viteza specificata, retelele compatibile HSPA+ cu 10 – 15 Mbps pot fi promovate fara nici un fel de regret din partea operatorilor ca fiind 4G. Ramane la latitudinea utilizatorilor sa se intereseze exact de ce au nevoie ca sa profite de viteze 4G, daca se afla intr-o zona cu acoperire 4G sau daca terminalul din dotare este compatibil cu frecventele pe care opereaza reteaua la care sunt abonati.

4. Retina, Reality Engine, X-Reality si alti termeni care sa-ti “ia ochii”

Printre specificatiile celor mai multe smartphone-uri, tablete sau chiar si notebook-uri se strecoara termeni care nu inseamna nimic pentru cei mai multi dintre noi. Mai precis, nu mai inseamna ce au insemnat odata. Sunt termeni care, desi au in spate un patent acordat unei companii producatoare de dispozitive, de cele mai multe ori, complementeaza acelasi panou LCD sau AMOLED pe care il vedem la concurenta. Din acest motiv, de exemplu, sunt mult mai putini producatori de panouri decat producatori de dispozitive. In plus, este absurd sa folosesti elemente de marketing ca specificatii. ,,X-Reality Picture Engine, doar pe dispozitivele Sony!” sau ,,Doar iPhone-ul are Retina display.” Astfel de afirmatii sunt si vor ramane valabile pentru totdeauna deoarece la mijloc exista niste marci comerciale inregistrate de Sony, Apple si altii, pe care doar ei le pot folosi.

In cazul Apple, situatia a devenit cea mai jenanta. Initial, ideea de panou Retina definea ecranele cu cea mai mare densitate de pixeli de pe piata. La ora actuala exista telefoane sau tablete cu o densitate de pixeli mai mare, doar ca nu pot folosi termenul Retina deoarece a fost inregistrat de gigantul din Cupertino. In aceeasi categorie intra TruBlack-ul celor de la Sony, TruBrite-ul Toshiba, ClearBlack-ul si PureMotion HD+ al celor de la Nokia. In practica, toate aceste cuvinte se traduc de fapt printr-o rata de refresh sporita, un contrast mai mare sau o luminozitate mai puternica. Din pacate, pentru ca 100 Hz si PureMotion HD+ nu suna la fel de bine, vom intalni mai des a doua varianta.


Citește mai departe pe Playtech.ro