Stephen Ridley a lucrat la o mare bancă europeană, dar și-a dat demisia și preferă să cânte în stradă.

Stephen şi-a descris experienţa pe Wall Street Oasis Forum, o relatare cinstită, dar brutală, cu accente filozofice despre viaţă şi fericire. Viaţa de bancher a lui Ridley a fost un şir nesfârşit de ”e-mailuri, excel, PowerPoint, întâlniri, proiecte interminabile, modificări, proiecte, modficări, proiecte, print, ia de la imprimantă, dă curierului, întâlniri, mai mult de lucru, multitasking, plictiseală, plictiseală, plictiseală, oboseală, plictiseală, evită-l pe şef vinerea, mai mult de lucru, depresie, oboseală, oboseală, oboseală, al naibii de mizerabil”.

”Chiar dacă am fost bine plătit, nu te poţi gândi să cumperi câte un elicopter pe weekend, să te îmbraci în haine de designer, să spargi 30.000 de lire sterline într-o noapte şi să te plimbi în locaţii exotice în vacanţă.

Vei fi peste medie, dar numai puţin peste medie. Sigur, poţi cumpăra un MacBook air fără ă te gândeşti la preţ şi poţi folosi taxiul în loc de autobuz. Dar numai asta. Am fost uimit de cât de modeşti erau oamenii din bancă, cu toată aura care îi înconjoară. Inşi trişti, cu vieţi lipsite de senzaţional şi perspective la fel de lipsite de senzaţional. Un grup de tocilari prinşi într-o cuşcă de vise şi bani şi lăcomie, din care nu au ieşti niciodată. Trebuie să fie o viaţă mai bună decât aceasta”, scrie Ridley, citat de Business Insider, citat de businessmagazin.ro.

El a cântat câteva luni pe străzile Londrei, iar anul trecut a înregistrat primul album.