Fotograful clujean Raul Ștef, aflat în trecere prin Moldova, a dat peste o priveliște de nedorit: un câmp între cu varză, care nu a mai fost culeasă și marfa s-a pierdut. 

Practic, proprietarul a preferat să lase totul să se strice, probabil pentru că nu a avut piață de desfacere, când putea măcar să doneze legumele unor oameni sărmani. 

”Poate înțelegeți voi...eu nu am cum… Uitați ce am găsit azi...un câmp plin cu varză stricată...

Cu siguranță, producătorul nu a avut piață rentabilă de desfacere și asta este regretabil dar...de ce nu a lăsat oamenii săraci să ia gratis tot? Sau să doneze la o casă de copii, un azil? Mie mi se pare că seamănă cu...lipsă de suflet...

Am mai văzut asta în Teleorman, în 2019...Câmpuri pline cu dovlecei lăsați să se strice...

Nu știu dacă ne mai facem bine…”, a comentat Raul. 

Cei care au văzut fotografiile au tras diverse concluzii, de la faptul că ținta erau subvențiile, până la lipsa forței de muncă. 

”Poate pentru ca erau costuri si cu recoltarea ei, iar el nu avea bani. Si, crede-mă, nu găsești pe nimeni care sa vina sa recolteze fara bani. Asa cum nu găsești pe nimeni care sa vina sa-si ia singur varza de pe pământ, chiar și fara bani. Stiu, pt că ”traim”, deși e cam mult spus, de fapt supraviețuim din agricultura din 2018.

De aia e varza pe camp si dupa iarna. Pentru ca nu i-a trebuit nimănui daca trebuia sa mearga după ea.

În ceea ce privește subvențiile despre care scria cineva mai sus, ele sunt praf in ochi. Ii recomand sa are, cultive,sape,recolteze si sa tragă linie la final. O spune cineva care nici măcar nu e eligibil la subventii, câtă vreme cultivăm ceva nerecunoscut drept cultură in actele din tara asta”.

”Pentru a recolta, costă bani, Iar cât despre donat... prea mulți săraci, asteaptă mură-n gură. Tatăl meu, bolnav fiind, a umblat din ușă în ușă, cu banii în mănă, să caute oameni, pentru 3-4 zile de muncă, la cules strugurii. Nu a găsit!

Asistații sociali, nu vor să muncească, așteaptă numai pomeni.

Probabil, că, dacă s-ar fi oferit să doneze varză la un spital, de exemplu, ar fi primit un răspuns de genul ”OK, dar, să ne-o aduci la magazie , și să ne dai și documente de însoțire a mărfii, cum a pățit, o cunoștință de-a mea, la un centru de plasament, când a dorit să doneze electrocasnice SH”.