Curtea Constituțională consideră că este total îndreptățită legea inițiată de parlamentarii Puterii prin care NU sunt considerate fapte de corupție cele care sunt săvârșite în scopul obținerii pentru altcineva de bani, bunuri sau foloase. De asemenea, nu pot fi considerate acte de corupție cele care aduc alte foloase decât cele materiale.

Curtea Constituțională (CCR) a respins miercuri, cu o majoritate de 5 la 4, sesizarea opoziției privind legea 78/2000, în sensul dezincriminării faptelor de corupţie în cazul în care acestea sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase, precum şi în cazul în care sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine de alte foloase decât cele materiale, au declarat surse din cadrul Curții pentru G4Media.ro.

Grupurile deputaţilor PNL şi USR au depus în 2 mai o sesizare la CCR cu privire la modificarea Legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Partidele de Opoziţie motivează, în obiecţia de neconstituţionalitate cu privire la modificarea art. 12 din Legea nr. 78/2000, că actul normativ încalcă Legea fundamentală, prin prevederile care dezincriminează „faptele prevăzute în cuprinsul lit. a) şi b) ale art. 12 în cazul în care faptele sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase, precum şi în cazul în care faptele sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine de alte foloase decât cele materiale".

”Constatăm că, în procedura de reexaminare a Legii pentru modificarea şi completarea art. 12 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (PLx nr.340/2018), ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.584/25.09.2018, Parlamentul României a ignorat considerente cu caracter general din decizia precitată, fapt care afectează, din perspectivă constituţională, conţinutul articolului unic în forma adoptată după reexaminare", arată sesizarea PNL şi USR transmisă, MEDIAFAX, printr-un comunicat de presă.

CCR a reţinut în decizia sa că textul de lege în vigoare respectă obligaţiile internaţionale asumate de statul român, iar reducerea sferei sale de efect ”ar echivala, astfel cum s-a arătat, cu acceptarea şi tolerarea unor acte de corupţie, ceea ce intră, în mod fundamental, în coliziune cu obligaţiile internaţionale asumate de statul român„.

”Prin urmare, din cele de mai sus, rezultă că marja de apreciere a legiuitorului este una redusă atunci când în discuţie sunt infracţiunile de corupţie sau asimilate acestora, astfel încât controlul Curţii Constituţionale este unul strict", arată decizia CCR invocată în obiecţia de neconstituţionalitate a partidelor de Opoziţie.

Aceştia susţin că legile trebuie să fie „clare, predictibile şi lipsite de echivoc - dispune art. 36 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative - pentru a satisface cerinţa referitoare la calitatea actului normativ, parte esenţială a principiului securităţii juridice consacrat pe cale jurisprudenţială".

Prin urmare, Camera Deputaţilor trebuia să efectueze corelările tehnico-legislative necesare, pentru ca actul normativ care intră în vigoare să îndeplinească cerinţele legale de claritate, fluenţă şi accesibilitate.

Decizia de neconstituţionalitate emisă de CCR prevede că legea „limitează sfera de acţiune a normei de incriminare, ceea ce are drept efect acceptarea ideii ca un act de corupţie să nu fie sancţionat penal".

Judecătorii Curţii argumentează în decizia lor că „legiuitorul nu are competenţa de a limita sfera de cuprindere a infracţiunii analizate doar în funcţie de natura materială a folosului obţinut, în condiţiile în care intensitatea lezării relaţiilor sociale ocrotite este aceeaşi, indiferent că folosul obţinut este unul patrimonial sau nepatrimonial".

Sesizarea mai arată că infracţiunea descrisă la art.12 din Legea nr.78/2000, forma în vigoare, se săvârşeşte în patru modalităţi alternative, „ataşate scopului constând în «obţinerea, direct sau indirect, a anumitor foloase necuvenite»: 1) operaţiuni financiare săvârşite ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană; 2) încheierea unor tranzacţii financiare utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale; 3) folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii; 4) permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii".

Actul normativ a fost adoptat de Camera Deputaţilor în şedinţa din 16 aprilie 2019, în calitatea de cameră decizională.

În Legea pentru modificarea articolului 12 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie se introduce un nou alineat cu următorul cuprins: „(2) În sensul prezentei legi, operaţiunile financiare constau în operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale. Pentru a fi efectuate ca acte de comerţ, operaţiunile financiare trebuie să constituie o acţiune de intermediere în circulaţia bunurilor făcută în mod organizat şi sistematic, în scopul obţinerii de profit".

Pe 25 septembrie CCR a admis sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis cu privire la modificările aduse Legii privind prevenirea faptelor de corupţie.