Fostul jurnalist Costi Rogozanu, acum profesor la țară, a vorbit despre examenul de Evaluare Națională, despre care a spus că este mai greu decât Bac -ul sau cele de la multe facultăți.

”Despre Evaluarea Nationala. Cu gândul la prietenii mei de-a 8-a:

E cel mai greu examen pentru majoritatea cetățenilor români. E mai greu decât bacalaureatul (iar la bac, din păcate, mai ajung puțini tineri, rata de abandon rămânând spectaculoasă în ultimul deceniu). E cel mai greu examen chiar și pentru unii dintre cei care absolvă studii superioare. Dacă nu ajungi în vreo facultate serioasă, în universitate treci ca prin brânză: intrare cu bacul, licențe semiplagiate, mai bagi și un master în același stil și cam gata.  

În învățământul superior, singura provocare reală e să reziști într-un oraș mare cu chirii mari. 

Azi au picat un text din Slavici și un text din Paler. Un basm și un text memorialistic. Trebuia să caracterizezi un personaj de basm: există plictiseală mai mare? Nu tu complexitate, nu tu efort de interpretare, trebuia să spui în 30 de feluri cât de bună la suflet e fata din poveste. 

Revenind la subiectele de acest an și la ce se așteaptă pentru rezolvare, locul pentru ”creativitate”, aia de care se vorbește până la greață în programele prezentate cu mult tam-tam, este un mare ZERO. Toată lumea practică un concurs al conformismelor, aproape toate textele sună la fel, nu este încurajată în niciun fel ieșirea în evidență, originalitatea. Ipocrizia e dublă. Părinții, deși pretind că vor școală mai relaxată și creativă pentru copii, fac apoi gălăgie că nu se tocesc șabloane la clasă, și le iau meditații particulare copiilor ca să facă școală de toceală de modă veche. Nu diferită e și ipocrizia sistemului care anunță că face ”dezvoltare personală”, dar, de fapt, caută soldăței disciplinați care nu trebuie să lase pixul să alunece deloc în vreo direcție neprevăzută. Am stat mult cu elevii și am vorbit inclusiv aceste chestiuni. De la o vârstă fragedă ei trebuie să învețe practic să răspundă ”cum trebuie”, nu cum gândesc.  

Elevilor mei din Nănești și Ciorăști știu ce să le doresc: lipsă de complexe, să-și găsească drumul bun și fără liceul cel mai bun din oraș, să scape de fricile și tensiunea în care îi fierbem sadic, anual, și noi și părinții”.