Mulți șoferi nu se mai descurcă fără sistemele moderne de asistenţă la condus, cum ar fi controlul tracţiunii sau ESP. Acum 30 - 40 de ani, mașinile erau mult mai rudimentare, dar totuși șoferii se descurcau foarte bine.

Maşinile de altădată erau lipsite de majoritatea sistemelor moderne de asistenţă la condus, cum ar fi controlul tracţiunii sau ESP. Era un noroc să dispui de ABS pentru frânare. De asemenea, erau mai frecvente maşinile cu tracţiune pe puntea spate, ceea ce în prezent este considerat dificil pentru deplasarea pe zăpadă.

Așadar, cum reușeau șoferii să nu rămână blocați pe drumurile înzăpezite?

Mașinile de atunci foloseau anvelope mai înguste, care permiteau ca greutatea vehiculului să fie distribuită pe o suprafață mai redusă, sporind astfel forța de apăsare pe anvelopă și diminuând rezistența la înaintare. Multe dintre aceste modele erau dotate cu diferențiale spate autoblocabile, în special cele de la mărci premium, oferind tracțiune îmbunătățită prin blocarea mecanică a diferențialului când o roată aluneca excesiv, facilitând astfel avansul mașinii.

Garda la sol mai mare a vehiculelor de acum 30-40 de ani era un alt avantaj, permițându-le să treacă mai ușor peste zăpadă, spre deosebire de mașinile moderne, mai apropiate de asfalt pentru a optimiza vitezele. Sistemele de control electronic ale stabilității (ESC/ESP) de astăzi, care limitează puterea motorului la derapaj, nu existau, permițând o mai mare libertate de control. Motoarele de atunci, fără turbo sau cu turbo activat la turații mai înalte, ofereau un cuplu mai redus la turații joase, reducând șansele de derapaj necontrolat.

În plus, mașinile erau mai ușoare și aveau o distribuție mai echilibrată a greutății între punți, ceea ce le făcea mai manevrabile pe zăpadă. Cultura de a oferi ajutor reciproc pe drumuri era, de asemenea, mult mai răspândită, contribuind la un sentiment de siguranță și cooperare în condiții de iarnă. Deși siguranța mașinilor moderne este indiscutabil mai mare, uneori ni se face dor de simplitatea și predictibilitatea condusului în zăpadă a mașinilor mai vechi, văzând zăpada ca un decor pitoresc de iarnă, nu ca o calamitate naturală.