Un client Wizz Air a trecut printr-o experiență incredibilă, pierzând zborul deși avea bilet valabil și stătea la coada de îmbarcare. 

Andrei Dascalescu a relatat incidentul pe o rețea de socializare.

Cum să pierzi un zbor stând la coadă la îmbarcare, în 11 pași simpli:

• Pasul 1: zbori cu Wizz Air; nu știu dacă se întâmplă și la alte companii, pentru că pur și simplu nu mi-aș fi imaginat că e posibil… până azi dimineață;

• Pasul 2: vii la aeroport cu timp arhi-suficient înainte, știind că Otopeniul e cam depășit de situație;

• Pasul 3: treci, zâmbind arogant, pe lângă marea de oameni care așteaptă la check-in/luggage drop-off; tu știi că sunt 9 plecări Wizz Air între 6 și 6.50 dimineața, și îmbulzeala animalică a 9 x 180 de pasageri la 2 ghișee nu e de tine;

• Pasul 4: ajungi la poarta de îmbarcare cu 80 de minute înainte de zbor, te așezi și te relaxezi: ești ca și ajuns la destinație;

• Pasul 5: peste o vreme începe îmbarcarea; toată lumea (care nu era deja la coadă) sare ca arsă, coada devine kilometrică, tu stai mai departe pe scaun pentru că, deh, nu ajungi mai repede la destinație dacă stai mai mult la coadă;

• Pasul 6: când mai sunt vreo 8-10 oameni la coadă te ridici, relaxat, și te așezi, cuminte, la coadă;

• Pasul 7: după 2 minute, observi că nu mai trece nimeni de duamna de la boarding, așa că îți faci loc și o întrebi ce se întâmplă; “-Aveți loc? -Da. -Poarta s-a închis. -Cum adică s-a închis?! -S-a închis. Avionul este plin. -Pai am stat la coadă, mai sunt toți oamenii ăștia, cum adică s-a închis?! -Dânșii nu au loc. Avionul e overbooked. -Dar eu am loc! -Nu mai aveți. S-a dat altcuiva. Poarta e închisă. Nu am ce să vă fac.”

• Pasul 8: ‘nezeii și mame și morți, scandal;

• Pasul 9: ieși din zona de securitate, cu coada-ntre picioare, dinții încleștați și fără pic de zâmbet arogant; povestești ce s-a întâmplat fiecărui polițist pe care-l rogi să te lase să treci de filtrul lui, în sens invers; Singura consolare primită e un “Doamne-ferește!” primit de la unul mai puțin acru și sictirit dintre ei;

• Pasul 10: ajungi la ghișeul de ticketing; domnișoara îți oferă un zbor peste 3 zile, contra unei taxe de 80 de euro. “-Glumiți?! -Asta e tot ce pot să vă ofer. -Aveți un pliant cu drepturile pasagerilor? -Nu aveți drepturi în această situație, nu v-ați prezentat la boarding. -Glumiți?! Dați-mi un formular de plângere. -Faceți plângere pe site. -Și acum ce fac? -Vă pot oferi un loc peste 3 zile, cu o taxă de 80 de euro. -Peste 3 zile mă întorc!”;

între timp, la ghișeu ajung și norocoșii care nu aveau locuri: ei primesc bani, cazare, masă și bilet la alte zboruri - tu nu primești nimic, pentru că aveai loc, dar nu te-ai îmbarcat; cât se mai ceartă lumea, continuă să apară pasageri rămași pe-afară la alte zboruri Wizz Air; unii erau overbooked, alții sunt fix în situația ta; încă o vagă consolare: măcar nu ești singurul prost(it) - ba chiar se adună vreo 20 de oameni cărora domnișoara le oferă senină zboruri peste 3/6/7 zile, contra unei taxe de 80 de euro;

• Pasul 11: pleci de la aeroport; nu ai drepturi; nu ai fost la îmbarcare; de fapt, probabil nici nu te-ai trezit, încă, e abia 6 dimineața; sau poate nici nu exiști, pentru că așa ceva nu se poate; sau poate Wizz Air nu există; sau poate nu ar trebui să existe.

P.S.: la poartă nu s-a făcut niciun anunț audibil că poarta se închide, că oamenii de la coadă nu au locuri, etc.; probabil pentru că e mai rentabil să lași pe-afară pasageri care “nu au drepturi” decât pe cei overbooked, cărora trebuie să le oferi compensații.