Atenția planetei a fost reținută în aceste zile de drama celor cinci oameni care au plătit fiecare câte 250.000 de euro pentru a ajunge cu un submersibil până la epava Titanicului. 

Mulți au comentat că ar fi trebuit ca atenția publică să fie atrasă de drama celor câteva sute de imigranți care s-au scufundat cu barca ce urma să ajunge în Europa. 

”De ce sunt oamenii mai interesati in povestea unui submarin cu cinci oameni decat in drama unei barci scufundate cu sute? "

"E presa vanduta, bre!"

E o acuzatie pe care o citesc chiar si la insi mai inteligenti decat mine.

Ca jurnalist mai vechi, inclusiv in presa sa zicem comerciala (Protv e doar un exemplu) as putea sa dau un raspuns la intrebarea cea mai frecventa auzita zilele astea.

E cumva presa diabolic organizata astfel incat sa vorbeasca doar despre bogati? Si sa ignore drama saracilor?

Hai sa va intreb si altceva: de ce sunt oamenii interesati de viata lui Stefan cel mare si nu a sutelor de mii de tarani care locuiau Moldova in vremea lui?

De ce stim despre el cate razboaie a dus, ce inaltime, ce caracter avea si ce discuta cu mama in vreme de restriste?

Pentru ca oamenii cauta mereu ceva despre care sa vorbeasca. Ca sa vorbeasca trebuie sa aiba ce spune. Si ce spun trebuie, ideal, sa fie nou, neobisnuit, spectaculos, dramatic.

Asta cauta presa, si nu o face pentru ca are o agenda. O face pentru ca stie ca asta vrea publicul, acelasi care posteaza ipocrit ca ii trebuie povesti inaltatoare, frumoase, educative.

Da, oamenii aceia care pretind ca sunt interesati de barca cu emigranti au consumat - va garantez - povestea submarinului pe nerasuflate, in fiecare zi. Dupa care au barfit despre asta. Si iar au consumat.

Nu e nimic gresit aici. E firea umana. Asa facem noi cand invatam: ne uitam in jur, cautam intamplari dramatice din care tragem concluzii. Bonus: traim prin ele o existenta la care altfel nu am avea acces.

De aia unii sunt monarhisti si altii citesc presa tabloida. Cu totii cauta alti oameni despre care ai ce spune. Bun sau rau.

Ori povestea submarinului - cu bogati in el sau nu - avea toate ingredientele pe care oamenii le asteapta de la media. Nemaiauzita. Cu o doza mare de necunoscut (si cat de tare ne atrage el, nu?). Si cu o desfasurare de forte asemanatoare cu un film de actiune.

Pai cum sa nu te uiti la asa ceva? Cum sa nu incerci sa te pui macar o clipa in piele celor dedesubt, despre care cinci zile am crezut ca sunt cu ochii pe indicatoarele de oxigen? 

Nici Holywood-ul nu putea scrie un scenariu mai dramatic. Sa ne miram ca ne-am uitat cu totii la un film cu personaje reale?

Pai nu e exact asta si istoria?

Nu de asta facem statui cu chipurile eroilor in vreme ce in urma soldatilor necunoscuti ramane doar un monument generic?

_____

P.S. 

Asa ca daca i se pare cuiva urat ca doar drama oamenilor din submarin e o stire trebuie sa il informez ca ONU cauta voluntari pentru ajutorarea emigrantilor din centrele de primire.

Asta, fireste, daca nu cumva, vorba domnului Ciolacu, e mai comod sa trecem de la fapte la vorbe…”.