Actualul ministru al Educației, Ligia Deca, a prezentat public ieri, 27 februarie, noul proiect de lege a învățământului superior. Conform acestuia, profesorilor universitari li se va putea prelungi activitate didactică până la 70 ani. Mai mult decât atât, ulterior acestei vârste, prin decizie de ”prelungire anuală, conform cartei universitare”, profesorii vor putea preda fără limită de vârstă.

Conform unor surse Edupedu.ro, „de prelungirea pe 5 ani a titularizării, fără evaluare anuală, ar urma să beneficieze și rectorii și ceilalți universitari cu vârste apropiate celei de pensionare, 65 de ani, care doresc un nou mandat (de 5 ani) de rector sau de conducere în universitate”.

Întreg spațiul public s-a revoltat față de noile prevederi ce urmează să fie introduse în noua lege. Printre aceștia, chiar și profesori universitari, unii dintre aceștia oferindu-și declarațiile sub protecția anonimatului: „Se toarnă asfalt peste universități. Proiectul actual preconizează că orice grad universitar va putea rămâne până la 70, iar apoi, din an în an, fără limită de vârstă. Nicio lege a învățământului superior nu și-a permis asta până acum. Asta gerontocratizează definitiv învățământul superior românesc, pe de o parte; pe de alta, blochează pentru un număr mare de ani orice intrare nouă în sistem, de vreme ce toate posturile vor rămâne ocupate cât va dori fiecare universitate. Cei care pleacă și vor face doctorate nu mai au la ce să se întoarcă, nu va mai fi loc”.

Relațiile amicale extrașcolare încheiate între unii rectori și profesorii din subordine vor constitui un avantaj în aplicarea demersurilor pentru prelungirea vârstei de pensionare. Iată ce prevăd noile amendamente ale legii expuse ieri, la articolul 218, paragraful 3: 

„CAPITOLUL VII – PENSIONAREA

Art. 218

(1) Personalul didactic și de cercetare se pensionează la sfârșitul anului universitar în cursul căruia împlinește vârsta de 65 de ani.

(2) Senatul universitar din universitățile de stat, particulare și confesionale, în baza criteriilor de performanță profesională și a situației financiare, poate decide continuarea activității unui cadru didactic sau de cercetare după pensionare, în baza unui contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de prelungire anuală conform cartei universitare, fără limită de vârstă.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1), la solicitarea angajatului, acestuia poate sa îi fie menținută calitatea de titular până la împlinirea vârstei de 70 ani, cu aprobarea Senatului universitar, pe baza unei metodologii specifice.

Același proiect de lege le permite actualilor rectori să candideze pentru încă două mandate (10 ani) în alegerile pentru conducerea universităților, indiferent dacă au deja la activ 3 mandate (care totalizează 12 ani de șefie a universitarilor) sau mai puține. Pentru comparație, Legea educației în vigoare din 2011 a stopat posibilitatea rectorilor în funcții atunci să candideze, stipulând că „o persoană nu poate fi rector al aceleiași instituții de învățământ superior pentru mai mult de 8 ani, indiferent de perioada în care s-au derulat mandatele și de întreruperile acestora“.

Această „operă” nu aparține în totalitate Ligiei Deca, ci articolele incriminate provin din proiectul redactat de predecesorul acesteia în funcția ministerială, Sorin Câmpeanu. Proiectul lui Câmpeanu prevedea aceleași „favoritisme” la articolul 218, alineatul 2.

Aceste prevederi au un trecut mult mai îndepărtat, mai precis, în anul 2014, în timpul ministeriatului lui Remus Pricopie, când, prin Ordonanța de Urgență a guvernului Victor Ponta s-a introdus menținerea în universitate peste vârsta pensionării, cu diferența că aceasta se realiza prin „printr-o decizie care trebuie dată anual și care să se bazeze pe evaluare anuală a performanțelor academice”.

Opinia publică a fost indignată vizavi de acest proiect chiar din vară, de când ministrul Educației de atunci, Sorin Câmpeanu, publicase proiectul inițial. În acest sens, amintim părerea oferită de sociologul Lazăr Vlăsceanu, care spunea așa: ”Citind actualul proiect, devine clară sursa incompatibilităților dintre centralismul etatist adoptat de proiect și universitatea autonomă care constituțional a fost consacrată după 1990. În Legea nr 1/2011 rectorul unei universități putea beneficia de două mandate consecutive de 4 ani, pe când în proiect durata fiecărui mandat e propusă să fie de 5 ani într-o serie de mandate care nu pot fi, totuși…, nelimitate (așa se proclamă insidios în norma legislativă!). Și pentru ca rectorul să nu rămână singur pe o traiectorie gerontologică ce este deschisă de proiect în universități, însoțitorii săi se pot pensiona la 65 de ani, dar dispun de posibilitatea prelungirii titulaturii fără opreliști serioase până la 70 și apoi, fără nicio restricție, pot rămâne titulari până când vor ei”.