Fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu, a explicat în zece puncte cum trebuie făcută educația sexuală a copiilor.

A apărut o lege cu privire la ”educația sexuală” de a cărei utilitate mă îndoiam, pentru că există și acum prevederi curriculare clare. Dar care nu se prea aplică. Ideal, educația referitoare la viața sexuală ar trebui livrată tinerilor în cadrul unei familii călduroase și armonioase. Știm însă că acest lucru nu se petrece întotdeauna, de aceea școala trebuie să suplinească această lacună. Avem o lege. Bună, rea, cum este ea, trebuie să o aplicăm. Pun aici câteva chestii de bun-simț și vechi de când lumea, pe care oricine le poate livra copiilor. Nu e nevoie de nimic mai mult pentru a-i învăța să își protejeze sănătatea, totodată respectându-le intimitatea, lăsându-i să descopere magia vieții romantice și ținând cont de sensibilitățile emoționale, cuturale și religioase ale fiecăruia. Nimeni nu trebuie să între cu bocancii în sufletele adolescenților, dar nici nu trebuie să-i lăsăm de izbeliște în fața necunoscutului.

De fapt obligația noastră este să evităm cele două extreme: ale hipersexualizării, propovăduite, adesea agresiv, de unii pentru care practicile sexuale sunt principala preocupare în viață, și cealaltă extremă, nu mai puțin agresivă, pentru care sexul este subiect tabu, lăsându-i pe copiii noștri dezarmați în fața propriei lor biologii. Să fim, totuși, oameni normali la cap și generoși cu tinerii noștri! De citit de către copii, profesori și părinți.

1) Începând cu vârsta de 12-13 ani e firesc să simțiți schimbări în corpul și mintea voastră. Ele sunt normale, chiar dacă uneori vi se pare că sunteți ca o chitară electrică cu butoanele date la maxim: orice eveniment din jur vă provoacă simțăminte puternice, totul te enervează, azi ești terminat de tristețe, mâine ești în spațiul intergalactic de fericire. Dacă aveți neliniști sau întrebări, nu ezitați să vorbiți deschis cu părinții sau un medic. E ”jobul” lor să vă fie alături și o vor face cu drag. Să vă zic un secret despre părinți: nu există prostie pe care voi să o faceți azi și părinții voștri să nu o fi făcut în tinerețe. Dacă i-ați vedea acum pe părinții voștri la vârsta de 14 ani, nu v-ar veni să credeți câte prostii făceau și ei. Așa că ei știu deja cum să prevină sau să repare orice prostie faceți și sunt cei mai buni prieteni în caz de probleme. Totul e să vorbiți cu ei și să le arătați că o faceți cu dragoste. Și... să nu credeți că le puteți ascunde ceva: și ei au ascuns chestii părinților când aveau vârsta voastră (și atunci era mai ușor de ascuns ca acum) și știu toate șmecheriile. Doar se prefac, uneori, că nu observă, pentru că nu au chef de scandal.

2) Fetele trec la vârsta asta printr-un moment delicat: intrarea în viața de femeie aduce ciclul menstrual care, oricum am lua-o, nu e o chestie plăcută. Adesea dureri, schimbări de comportament, nevoi igienice sporite și, din păcate, uneori și jenă față de cei din jur, mai ales dacă părinții sau școala nu au explicat această tranziție firească. Uneori băieții prost crescuți mai fac și glume tâmpite pe acest subiect, ceea ce nu ușurează situația. Așa că băieți: fiți civilizați și să știți de la mine că a face glume deocheate arată doar că sunteți neciopliți, nu că sunteți cool. Gândiți-vă cum ar fi să veniți la școală, să dați teze, lucrări de control, să faceți sport și să aveți dureri nasole de burtă trei zile pe lună... Așa că țineți-vă glumele proaste pentru voi. Evident, din momentul în care fetele au ciclul menstrual, ele pot să rămână gravide și să facă copii (în cazuri rarisime asta se poate întâmpla și înainte).

3) Și la băieți lucrurile se petrec destul de repede, însă mai târziu ca la fete. Adesea la vârsta asta fetele se plâng că băieții din clasa lor se comportă infantil și au dreptate