Printr-o hotărâre arbitrală emisă la data de 5 martie 2020, Tribunalul arbitral internațional constituit sub auspiciile Centrului internațional pentru reglementarea diferendelor relative la investiții (ICSID) de pe lângă Banca Mondială a respins pretențiile împotriva României în valoare de peste 9 miliarde de lei, formulate de Ioan și Viorel Micula și de mai multe societăți române asociate acestora, inclusiv S.C. Scandic Distilleries SA („Reclamanții”). De asemenea, Tribunalul a obligat Reclamanții să ramburseze României 75% din costurile legale și alte cheltuieli pe care le-a suportat pentru a se apăra împotriva pretențiilor și a cheltuielilor de arbitraj.

Hotărâre arbitrală încheie un arbitraj inițiat de Reclamanți în anul 2014 în baza Acordului între Guvernul României și Guvernul Regatului Suediei privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor („Tratatul”). În cadrul arbitrajului, Reclamanții au susținut că România și-a încălcat obligațiile internaționale în temeiul Tratatului, nereușind să aplice în mod adecvat legile privind impozitarea băuturilor spirtoase și prin adoptarea unui nou regim de prețuri pentru apa minerală.

Cu toate acestea, în hotărâre, Tribunalul a decis că Reclamanții nu au arătat că România nu a reușit să își aplice legile privind impozitarea în ceea ce privește băuturile spirtoase. Într-adevăr, a constatat că „România s-a angajat în eforturi serioase și vizibile pentru a își aplica legile privind impozitarea în legătură cu alcoolul.” Potrivit Tribunalului, România „a arătat că are un mecanism complex pentru aplicarea legilor sale, o strategie prin care se asigură aplicarea în mod eficient din perspectiva costurilor, și o structură de executare atât la nivel de gospodărie individuală, cât și la nivel de producător industrial, implicând ANAF, Vama și DG Antifraudă.”

În plus, Tribunalul a decis că nu are competență pentru a examina afirmațiile Reclamanților referitoare la regimul de stabilire a prețurilor pentru apa minerală, pe baza faptului că regimul a fost adoptat înainte de intrarea în vigoare a Tratatului în 2003.

România a fost apărată în cadrul arbitrajului de un consorțiu format din firmele de avocatură „Leaua Damcali Deaconu Păunescu – LDDP” din București și „LALIVE” din Geneva, Elveția.