Un asteroid „potențial periculos” de dimensiunea unui zgârie-nori va trece pe lângă Pământ marți, 17 septembrie 2024, anunță NASA, citată de Live Science.

Asteroidul de dimensiunea unui zgârie-nori, numit 2024 ON, are un diametru estimat de la 220 până la 480 de metri și va trece pe lângă Pământ cu 31.933 km/h - sau de aproximativ 26 de ori viteza sunetului.

Asteroidul va trece pe lângă Pământ la o distanță de aproximativ 1 milion de kilometri, adică de 2,6 ori distanța medie dintre Pământ și Lună. În termeni cosmici, aceasta este o apropiere foarte mare, însă suficient de sigură încât să nu prezinte niciun pericol pentru noi.

Conform NASA, orice obiect spațial care se apropie la mai puțin de 193 de milioane de kilometri de Pământ este considerat „obiect apropiat de Pământ”. Obiectele mari care se află la o distanță mai mică de 7,5 milioane de kilometri sunt clasificate drept „potențial periculoase”.

NASA monitorizează în prezent aproape 28.000 de asteroizi, folosind Sistemul de alertă pentru impact terestru de asteroizi (ATLAS), o rețea de patru telescoape care scanează cerul în fiecare 24 de ore.

Ce s-ar fi întâmplat dacă asteroidul 2024 ON ar fi lovit Pământul

NASA a estimat traiectoriile tuturor acestor obiecte apropiate de Pământ până dincolo de sfârșitul secolului. Practic, Pământul nu se confruntă cu niciun pericol cunoscut din cauza unei coliziuni apocaliptice cu vreun asteroid în cel puțin următorii 100 de ani, potrivit NASA.

Dacă 2024 ON ar lovi Pământul, nu ar provoca un eveniment cataclismic precum asteroidul ucigător de dinozauri de 12 km care a lovit Pământul acum 66 de milioane de ani.

Dar asta nu înseamnă că efectele sale nu ar fi de amploare. De exemplu, o explozie din 2013 a unui meteor lat de 18 m deasupra Chelyabinsk, Rusia, a generat o explozie aproximativ egală cu 400 până la 500 de kilotone de TNT sau de 26 până la 33 de ori energia eliberată de bomba de la Hiroshima și a rănit în jur de 1.500 de oameni.

Înțelegerea traiectoriilor asteroizilor poate fi o sarcină mai grea decât pare la prima vedere din cauza așa-numitului efect Yarkovsky. Numit după inginerul din secolul al XIX-lea care l-a propus pentru prima dată, efectul înseamnă că, pe perioade lungi de timp, rocile spațiale absorb și emit suficientă lumină purtătoare de impuls pentru a-și schimba subtil orbitele.

Asta înseamnă că o cuantificare a efectului Yarkovsky este crucială atunci când se prezice care asteroizi sunt potențiale amenințări.