Oleksandr și soția sa, Sofia,  sunt pictori de biserici. Aceștia pictează scene biblice și portrete ale sfinților în tot felul de locuri, iar lucrările lor se vând ca pâinea caldă.  Încasările lor merg către un ONG care se ocupă cu îngrijirea răniților de pe frontul Donbass (zonă a Ucrainei ce se află în plin conflict armat).

„Icoanele războiului” 

Oleksandr Klymenko este un cunoscut pictor de biserici din Ucraina care spune că arta lui „salvează vieți”. El împreună cu soția sa, Sofia Atlantova, creează lucrări biblice precum icoane și figurine. În semn de recunoștință față de soldații ucraineni care se află la granița cu Rusia, cei doi soți au început să picteze  icoane cu fețele sfinților din religia Ortodoxă pentru a răspândii mesajul credinței acolo unde mulți și-au pierdut-o. 

Ideea „Icoanelor de război”, după cum le numesc aceștia, s-a născut în anul 2014 într-un apartament din Kiev după ce a izbucnit războiul din Donbass. Munca lor nu s-a oprit niciodată de atunci, iar  „Icoanele de război” au devenit o modă, le-au expus în toată lumea „chiar și Papa are una”, menționează Sofia. 

Războiul este mai real ca niciodată  

De la începutul proiectului lor până acum, s-au strâns 300.000 de dolari, toți donați apoi  unui spital de campanie militară, medicilor și voluntarilor unui ONG care tratează răniții de pe frontul Donbass.

”Mulți au spus că sunt foarte mulți bani și că dacă îi donăm pe toți, cei din spitale nu vor avea ce să facă cu ei. Abia după ce le spunem că fiecare bănuț merge spre familia unui veteran , de exemplu, și credeți-mă că sunt foarte mulți,  oamenii înțeleg de ce facem donațiile. Sunt din ce în ce mai multe victime în războiul acesta. Acest lucru ne demonstrează că războiul este mai real ca niciodată, iar dacă Rusia va năvălii peste noi, donațile noastre nu vor conta. Vor apărea atât de multe victime încât munca noastră nu va putea cuprinde un număr atât de mare”, declară Oleksandr pentru un ziar din Ucraina.

Cine cumpără o icoană salvează o viață, căci toți banii veniți din vânzarea icoanelor sunt redirecționați către centrele de spitalizare ale războiului. Cei doi declară că deși sunt iconologi, nu au fost niciodată niște persoane foarte credincioase, dar după ce proiectul a început să prindă amploare, au rămas impresionați de credința oamenilor din jurul lor.