În 5 ani au fost sesizate doar 14 acte de hărțuire sexuală în 52 de universități. „Universitățile eșuează în a încuraja studenții să sesizeze cazurile”

Alianța Națională a Organizațiilor studențești din România a făcut o analiză privind cazurile de hărțuire sexuală sesizate în ultimii 5 ani în 52 de universități publice din țară.

ANSOR a publicat o analiză pe baza răspunsurilor oficiale primite de 52 de universități privind cazurile de hărțuire sexuală, potrivit G4Media.ro. Aceasta arată că, în 5 ani, s-au înregistrat puține sesizări, în condițiile în care doar un sfert dintre universitățile care au răspund oferă informații despre cum se depune o sesizare și ce se întâmplă ulterior.

„În presă, în social media, în grupurile de prieteni auzim tot mai des de cazuri de hărțuire sexuală în universități, însă cum stă situația la nivel instituțional? În perioada februarie-martie am cerut, prin legea 544 privind accesul la informațiile de interes public, toate sesizările privind cazurile de discriminare și hărțuire sexuală din ultimii 5 ani din toate universitățile publice”, se arată într-o postare a ANSOR pe Facebook.

Cum arată cifrele?

„În 5 ani universitari, în 52 de universități publice au fost înregistrate 14 sesizări privind fapte de hărțuire sexuală și 22 de sesizări privind fapte de discriminare. Vedem astfel că universitățile eșuează în a încuraja studentele și studenții să sesizeze aceste cazuri: prin lipsa de informare, prin lipsa de reglementări, prin procesul dificil de a sesiza cazurile și prin lipsa unor soluții reale, comunicate transparent”, au mai transmis cei de la ANSOR.

„Cine pe cine hărțuiește”

În 23 de cazuri autorul faptei de hărțuire/discriminare este un profesor, iar victima un/o student/ă;
În 5 cazuri autorul faptei de hărțuire/discriminare este un profesor, iar victima un/o profesor/oară;
20 din cele 21 persoane hărțuite sunt femei;
14 din 15 autori ale faptelor de hărțuire sunt bărbați, 1 autor este femeie.

„Putem observa un dezechilibru de puteri: în general profesorii cu influență se folosesc de legitimitatea și puterea pe care o au pentru a hărțui și pentru a minimiza experiențele studentelor. Reamintim că pentru o studentă este cu atât mai greu să vorbească despre o experiență de hărțuire atunci când vine din partea unui profesor cunoscut: îi este teamă că nu va fi crezută, că va fi judecată, blamată sau izolată”, se mai arată în analiza celor de la ANSOR.

Prin lipsa informațiilor și a resurselor, universitățile creează un mediu în care studentele și studenții sunt vulnerabili în fața acestei forme de violență.

Chiar și în universitățile din Cluj-Napoca, hărțuirea sexuală sau actele de discriminare sunt, am putea spune, tolerate. În vara acestui an, mai multe studente din Cluj-Napoca au avut de-a face cu un hărțuitor care a intrat chiar și în baia căminelor din campusul studențesc Hașdeu. Cu toate că cei de la conducerea căminelor și implicit a Universității știau despre aceste incidente, fetele nu au fost încurajate să depună plângere împotriva hărțuitorului, ba chiar din potrivă, UBB Cluj și-a apărat poziția spunând că „da, am fost informați cu privire la acest incident”, dar au continuat să sublinieze faptul că „așa ceva nu s-a mai întâmplat până acum”, iar fetele sunt în siguranță din moment ce nu au depus plângere.

Citește și: UBB confirmă incidentul în care un bărbat necunoscut a intrat în baia unui cămin și a speriat mai multe fete: „Cunoaștem incidentul”

De asemenea, tot la începutul verii, și în cadrul Facultății de Teatru din Cluj au fost raportați doi profesori care ar fi agresat sexual și hărțuit studenții, subiect care a fost mediatizat și la nivel național. Ca urmare, cei doi profesori au demisionat.