În România, instituţia uciderii din culpă pare să ţină cont mai degrabă de cât de tare îşi regretă autorul accidentului fapta, decât de reparaţia morală pe care o aşteaptă rudele morţilor. Două mii de morţi anual pe şosele şi aproape tot atâţia vinovaţi în libertate. Ani întregi de procese şi sentinţe de cele mai multe ori umilitoare pentru familiile victimelor.

Şoferul scapă de executarea pedepsei, pentru că noi avem o vorbă: "mortul e de vină". În Anglia, uciderea din culpă e pedepsită cu până la 14 ani de închisoare. Ce te ţine departe de pedeapsă? Legea însăşi. Şi felul în care este ea aplicată de magistraţi. Justiţia română e prea înţelegătoare cu autorii accidentelor mortale, mai ales atunci când aceştia au urcat la volan băuţi sau drogaţi. La noi, alte lucruri contează, scrie Observator. 

„Cine eşti, ce statut social ai, ce poți să aduci în societate dacă tu vei rămâne acolo, dacă ai puterea financiară să despăgubeşti familia victimei. În România s-a implementat chestiunea aceasta cu mortul este de vină. Dacă ai săvârşit un accident auto şi ai omorât o persoană, evident că nu ţi-ai dorit să faci treaba asta. Ok, ai omorât pe cineva, nu înseamnă automat că te vei duce în puşcărie.”, spune Adrian Cuculis, avocat, pentru sursa citată. 

„În parlamentul britanic unde uciderea din culpă presupune închisoare până la 14 ani s-a pus problema că cei 14 ani nu sunt de ajuns. Au găsit util ca sancţiunile să meargă până la detenţiunea pe viaţă pentru că se prezumă că şoferul nu a fost in culpă, ci într-o intenţie indirectă, pentru că el putea anticipa consecinţele faptelor sale când s-a urcat băut la volan.”, explică Cătălin Codescu, director Asociația Victimelor.

Şoferii care ucid la volan rămân cu toate drepturile intacte. Pentru că pe durata proceselor beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, sunt liberi să conducă în continuare. 80 spre 90 la sută dintre aceste procese primesc un verdict abia la 3-4 ani de la accident. La final, familiile victimelor se aleg cu despăgubiri. Sume infime care nu compensează niciodată traumele şi pierderea, notează sursa citată. 

Cătălin Codescu, director asociatia victimelor: „În momentul în care ai decizii pe bandă rulantă cu 10 mii, 15 mii, 20 de mii de euro compensare pentru un copil pierdut în accident, în condiţiile în care dacă iau o armă de vânătoare şi împuşc un urs sunt obligat să plătesc o sancţiune pecuniară de 40 de mii de euro. În România viaţa omului e mai puţin importantă decât viaţa unui urs”.