Conform Codului Civil, moștenirea este clasificată în două categorii: legală și testamentară, iar legea asigură protecția soțului supraviețuitor în cadrul distribuirii averii.

Deosebit de important este faptul că în situația în care rudele cele mai apropiate ale persoanei decedate nu primesc întreaga moștenire în urma dezmoștenirii, partea rămasă se atribuie celorlalte rude care îndeplinesc condițiile legale.

Conform articolului 963 din Codul Civil, moștenirea legală revine, în ordine, soțului supraviețuitor și rudelor defunctului, printre care se numără descendenții, ascendenții și colateralii acestuia, după caz. Descendenții și ascendenții au drept de moștenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, conform informațiilor prezentate de Fanatik.

În cazul colateralilor, drepturile se extind până la gradul al patrulea inclusiv. Dacă nu există niciun moștenitor legal sau testamentar, patrimoniul defunctului se transmite către comuna, orașul sau municipiul corespunzător.

Referitor la moștenirea testamentară, legea stipulează deja persoana desemnată să primească averea, banii și bunurile acumulate de decedat în timpul vieții. Aici, situația este mai simplă.

Colateralii, adică rudele cu drepturi asupra averii defunctului, intră în scenă în ordinea stabilită. Prioritate au cei din clasa întâi, adică descendenții (copiii defunctului și urmașii acestora în linie dreaptă la nesfârșit).

Clasa a doua include ascendenții privilegiați (tatăl și mama defunctului) și colateralii privilegiați (frații și surorile defunctului, precum și descendenții acestora, până la al patrulea grad inclusiv).

Conform Codului Civil, în clasa a treia se află ascendenții ordinari, adică rudele în linie dreaptă ascendentă ale defunctului, cu excepția părinților acestuia.

Mai mult, legea din România precizează că în clasa a patra sunt incluși colateralii ordinari, adică rudele colaterale ale defunctului până la gradul al patrulea inclusiv, cu excepția colateralilor privilegiați.

Dacă în urma dezmoștenirii, rudele defunctului din clasa cea mai apropiată nu pot revendica întreaga moștenire, atunci partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condițiile pentru a primi averea.

În cadrul fiecărei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul exclud rudele de grad mai îndepărtat, cu excepția cazurilor unde legea prevede altfel. Între rudele din aceeași clasă și de același grad, moștenirea se împarte în mod egal, în absența altor prevederi legale.

Soțul supraviețuitor moștenește soțul decedat doar dacă la data deschiderii moștenirii nu există o hotărâre de divorț definitivă. Soțul supraviețuitor participă la moștenire în competiție cu oricare dintre clasele de moștenitori legali. Cota soțului supraviețuitor în cazul unei moșteniri variază astfel: un sfert din moștenire în competiție cu descendenții defunctului; o treime în competiție atât cu ascendenți privilegiați, cât și cu colaterali privilegiați ai defunctului; jumătate în competiție fie numai cu ascendenți privilegiați, fie numai cu colaterali privilegiați ai defunctului; trei sferturi în competiție fie cu ascendenți ordinari, fie cu colaterali ordinari ai defunctului.

Dacă cei doi soți nu au avut copii, iar părinții defunctului nu mai sunt în viață, soțul supraviețuitor poate moșteni întreaga avere, dacă defunctul a specificat acest aspect printr-un testament.