Andreea, o tânără de 19 ani din Roman, a trăit momente de coșmar în spitalul în care s-a internat ca să nască. Asistentele s-au purtat groaznic cu fata care era în dureri și avea apa ruptă de 2 zile, pe motiv că merită acele dureri, dacă i-au trebuit copii atât de devreme.

Andreea și-a adus pe lume primul copil la 19 ani și tinerețea sa a fost deranjantă pentru unele cadre medicale de la Spitalul Roman, relatează demamici.ro

„Pot spune că prima naștere, la Spitalul Municipal Roman, a fost cea mai de groază experiență a mea”, a spus Andreea.

42 de săptămâni de sarcină și nici un semn din partea copilului

Andreea s-a internat dimineața la ora 08:00 la spital, pentru monitorizarea sarcinii. Aceasta era însărcinată de 42 de săptămâni, însă bebelușul nu dădea niciun semn. 

„Durerile au început să apară și pierdeam apă câte puțin. Deja schimbasem 2-3 seturi de haine. Mi-au vorbit urât și m-au trimis înapoi în cameră. Peste o oră mi s-au rupt complet membranele, iar durerile au devenit mai apăsătoare. Am fost să anunț, însă m-au întâmpinat niște înjurături grosolane și atât. Am fost trimisă din nou în salon. Am plâns până dimineață”, a povestit Andreea.

A doua zi dimineața, un doctor o verifică și constată că i s-a rupt apa de 2 zile. I-au fost administrate perfuzii pentru declanșarea nașterii. Seara a fost dusă în sala de nașteri, din pricina durerilor groaznice pe care le simțea.

„Moașa a început să țipe la mine că de ce am venit că nu am nimic și că eu nu nasc acum. Simțeam că bebele meu nu mai mișcă. Aveam apa ruptă de două zile, iar ele țipau că nu nasc acum”, a relatat tânăra.

După un timp, fata a început să sângereze, însă asistentele au rezolvat problema cu o altă perfuzie.

„La 10:15 vine o doctoriță la mine și începe să țipe groaznic că așa îmi trebuie că sunt mică și că îmi trebuie bărbat și alte jigniri pe care nu le pot reda în scris. Mă udă în scârbă cu apă pe față și pleacă fără să se uite dacă trebuie să nasc. La 10:45 am simțit că bebele meu iese.”

Andreea a fost dusă în salonul pentru nașteri

„Nu m-au ajutat, nu m-au învățat cum să mă urc, cum sa fac. Mă jigneau. Îmi spuneau că dacă mi-a trebuit copil, așa merit. Mă apăsau grotesc pe burtă, mă țineau de mâini și de picioare și țipau la mine. Bebele, într-un final, a ieșit, doar că a rămas fără oxigen. Nu plângea. Asistentele l-au pus pe pătuț, la niște aparate. Atunci am leșinat.”

După naștere, fata a fost dusă înapoi în salon

„La 15:30 l-au adus la mine. Eram cea mai fericită. Într-o fașă mică, cu pampersul plin, aproape opărit pot spune, îmi spune că îl hrănesc că plânge și nu acceptă biberonul. Imediat le-am rugat să îmi arate cum să îl pun la sân. Comentând mult, vine lângă mine, îmi apucă sânul și trage de el precum de cel de la vacă. Mi-a pus copilul la sân și până a doua zi nu le-am mai văzut.”

În ziua externării, tânăra povestește că i s-a pus copilul și bagajul în brațe și a fost condusă la poartă, în ploaie, unde o aștepta soțul ei.

„Ieri s-au făcut zece luni. Am un bebe sănătos, dar din pricina acelei trăiri nu îmi mai doresc copii”, a încheiat Andreea.