Un proiect de act normativ a fost depus la Senat, având ca obiectiv introducerea uniformelor obligatorii în școlile din România. Conform acestuia, uniformele vor fi oferite gratuit elevilor, costurile fiind acoperite din diverse surse de finanțare guvernamentale și externe.

Asociațiile de părinți spun că măsura nu are niciun sens, școala românească având multe alte lipsuri. 

Iuliana Constantinescu, președintele asociației de părinți de la Liceul Teoretic Lucian Blaga din Capitală:

Consider că nu este o măsură necesară. Obligativitatea purtării uniforme nu poate fi instituită. Știm cu toții că elevii au drepturi și că ei nu pot fi obligați să poarte uniforma și chiar dacă școlile obligă la un un anumit cod vestimentar, elevii nu pot fi sancționați pentru că nu respectă acel cod vestimentar. Iar propunerea legislativă, așa cum a fost formulată, este o obligativitate relativă, dacă pot să mă exprim așa, pentru că ar însemna ca doar școlile care își doresc pot impune purtarea acestei uniforme ca obligativitate. 

În plus, mai e finanțarea despre care nu ni se spune în mod clar de unde ar trebui să vină, ci doar că anumite autorități locale sau centrale ar putea finanța cheltuielile cu aceste uniforme, doar pot, deci nu vor fi obligate să le și suporte.

Așadar, mi se pare că e așa puțin ca nuca în perete această inițiativă legislativă, în condițiile în care învățământul e subfinanțat de foarte mulți ani, în condițiile în care avem foarte multe nevoi la nivel de sistem și nu purtarea uniforme este o măsură care să ducă la o bună desfășurare a cursurilor, așa cum cel care a propus această modificare a legii a scris în textul de propunere legislativă.

Atât regulamentul de organizare și funcționare al unităților școlare, cât și statutul elevilor prevede în mod clar că elevii trebuie să aibă în școală o ținută decentă? Da, de foarte multe ori nu se întâmplă acest lucru, însă școlile pot lua măsuri în acest sens și pot sancționa elevii atunci când ținuta lor este una indecentă. Deci cred că ține foarte mult de cum vedem fiecare, cum ne poziționăm fiecare față de școală, ce importanță și ce respect acordăm spațiului școlar.

Cele mai mari lipsuri țin, ca întotdeauna, de infrastructura școlară, de lipsa autorizațiilor, spațiilor în care se desfășoară cursurile. Încet, încet vacanța de vară va lua sfârșit și ne apropiem de debutul unui nou an școlar și încă avem unități școlare care nu sunt autorizate din punct de vedere sanitar sau a ISU. Avem școli care sunt foarte vechi, cad pe noi, nu avem materiale didactice, nu avem la dispoziție încă în toate unitățile de învățământ mijloace moderne de învățământ. În continuare ne luptăm cu lipsa manualelor școlare, mai ales la liceu, acolo unde ele nu se mai editează de ani de zile. Sunt o mulțime întreagă de lipsuri în sistem. Nu uniforma școlară este ceea ce ne lipsește în acest moment.