România şi-a menţinut, în 2024, scorul privind Indicele de Percepţie a Corupţiei (Corruption Perception Index – CPI) publicat de Transparency International, de 46/100, situându-se pe locul 65 dintre cele 180 de ţări incluse în studiu, la acelaşi nivel cu Muntenegru, Kuweit şi Malta, sub media UE, conform unei analize realizate de Deloitte România.

România rămâne una dintre cele mai corupte țări din Uniunea Europeană

Potrivit sursei citate, Indicele de Percepţie a Corupţiei (Corruption Perception Index – CPI) publicat de Transparency International arată că tabloul global mai degrabă s-a degradat în ultimii 12 ani, ţările care au reuşit să-şi îmbunătăţească indicatorii fiind mai puţine decât cele în care, dimpotrivă, situaţia a regresat. În Uniunea Europeană (UE), scorul mediu CPI s-a înrăutăţit cu două puncte faţă de 2023, ajungând la 62/100, state precum Germania (scor CPI 75/100), Italia (54/100), Franţa (67/100), Spania (56/100), Slovacia (49/100) şi Ungaria (41/100) înregistrând tendinţe negative, iar altele, aşa cum este România (scor CPI 46/100), stagnând sub media UE.

Analiza arată că, în 2024, România şi-a menţinut scorul CPI de 46/100, situându-se pe locul 65 din cele 180 de ţări incluse în studiu. Ţara noastră se află la acelaşi nivel cu Muntenegru, Kuweit şi Malta, sub media UE.

Printre recomandările Transparency International Romania se numără creşterea gradului de conştientizare în rândul cetăţenilor cu privire la aplicarea Legii nr. 361/2022 privind protecţia avertizorilor în interes public, în special în domenii precum achiziţiile publice, prevenirea spălării banilor şi finanţării terorismului, protecţia mediului şi sănătatea publică, precum şi actualizarea legislaţiei privind integritatea publică, prin eliminarea lacunelor şi inconsecvenţelor existente şi angajamentul guvernamental faţă de un program anticorupţie, care să aibă ca obiectiv un scor CPI de cel puţin 50 de puncte până în 2027 pentru România.

Totuşi, implicarea entităţilor private este şi ea esenţială pentru consolidarea eforturilor guvernamentale în sfera anticorupţiei, în condiţiile în care fenomenele asociate nu ţin doar de sectorul public, ci se regăsesc şi în mediul privat.

O companie care îşi propune îmbunătăţirea propriului efort anti-mită şi anticorupţie trebuie să ia în calcul că prevenţia este adesea mai eficientă şi mai puţin costisitoare decât expunerea la corupţie, care poate genera daune ireparabile la nivelul reputaţiei şi de natură financiară. Astfel, primul pas în scopul prevenţiei este identificarea riscurilor inerente (as-is), prin analizarea unor factori precum industria în care activează, dimensiunea organizaţiei, gradul de conştientizare a riscurilor, existenţa unor politici şi proceduri relevante şi existenţa unui canal intern de raportare.

După identificarea riscurilor, organizaţiile trebuie să aibă în vedere următoarele elemente-cheie de conformitate: politica „tone at the top”, care presupune ca echipa de management să adopte o abordare de toleranţă zero faţă de orice comportament sau demers considerat corupt în cadrul organizaţiei; un cadru procedural robust, prin dezvoltarea şi implementarea unor proceduri interne clare, adaptate activităţii companiei şi care să includă mecanisme de raportare; instruire şi conştientizare – angajaţii trebuie să fie informaţi şi să deţină cunoştinţele necesare pentru a sesiza comportamente corupte, riscuri sau indicatori de suspiciune şi pentru a lua măsurile de remediere adecvate.