Născut pe 23 februarie 1443 în Cluj, Matei Corvin a rămas în istorie ca unul dintre cei mai mari conducători ai Ungariei. Devenit rege după moartea tatălui său, Ioan de Hunedoara, la 24 ianuarie 1458, Matei Corvin a avut o domnie remarcabilă, marcând o perioadă de glorie în istoria regatului maghiar.

Deși figura sa este amintită și în imnul de stat al României, unde este menționat ca fiind cetățean român, trebuie să subliniem că Matei Corvin nu vorbea limba română. Cu origini atât maghiare, cât și românești, el era un poliglot desăvârșit, stăpânind cu fluență limbile maghiară, italiană, croată, latină, germană, cehă, slovacă și alte limbi slave.

Născut la Cluj și trecut în neființă la Viena, Matei Corvin a condus Ungaria cu abilitate și determinare. În timpul domniei sale, teritoriul Budapestei a atins cea mai vastă întindere din istorie, cuprinzând zone din sud-estul Germaniei, până în teritoriile actuale ale Croației și Poloniei. A condus în uniune personală Regatul Moraviei, Silezia și Luzația, precum și Austria.

Întrebarea legată de limba vorbită de Matei Corvin a stârnit de-a lungul timpului curiozitatea istoricilor. Cu toate că avea origini românești prin tatăl său, Iancu de Hunedoara, și origini maghiare prin mama sa, Elisabeta Szilagy, Matei Corvin nu vorbea limba română. Explicația ar putea consta în faptul că în acea perioadă, limba română nu era încă bine conturată și standardizată. În schimb, regele poliglot stăpânea multiple limbi europene, reflectând diversitatea culturală și lingvistică a vremii sale.

Matei Corvin, deși provenea dintr-o familie nobiliară nu foarte numeroasă, își afirma mereu originea română. În ciuda faptului că era frecvent în conflict cu lideri precum Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare, problema nu era atunci atât de mult legată de etnie, cât de descendența nobiliară. Răspunsurile sale constante cu privire la originea sa română, bazate pe urmașii Romei și valahii, ilustrează complexitatea contextului istoric și social în care a trăit.