Duminica 22 Decembrie

S-a stins din viață mama biologică a lui Vladimir Putin, la vârsta de 96 de ani. Dictatorul nu a recunoscut-o niciodată pe femeie


Vera Putina a murit miercuri, 31 mai, la 96 de ani. Femeia a ieșit din obscuritate în 1999, pretinzând că este adevărata mamă a lui Vladimir Putin și că l-a abandonat când acesta era doar un copil.

În „cvasi-autobiografia” sa, Putin a scris că s-a născut și a crescut la Sankt Petersburg, singurul fiu supraviețuitor al Mariei, muncitoare, și al lui Vladimir Putin, muncitor în fabrică și fost militar care a servit în poliția secretă a lui Stalin în timpul celui de-al doilea război mondial. Ambii părinți, a susținut el, au murit de cancer la sfârșitul anilor 1990.

Însă detaliile legate de copilăria dictatorului au fost întotdeauna extrem de greu de găsit, sursa principală pentru majoritatea poveştilor fiind chiar Putin însuși. Drept urmare, Kremlinul nu a fost niciodată în măsură să infirme afirmațiile Verei Putina în mod concludent, scrie The Telegraph.

Vera Nikolaevna Putina s-a născut la 6 septembrie 1926 în cartierul rus Ociorsk. Ea a susținut în mai multe rânduri că, în timp ce studia mecanizare agricolă la universitate, s-a îndrăgostit de Platon Privalov, un mecanic, după care a rămas însărcinată. Aceasta a descoperit, însă, că iubitul ei era deja căsătorit și intenționa să-i fure copilul deoarece soția lui nu a putut rămâne însărcinată.

Femeia a mai susținut că fiul ei, poreclit „Vova”, s-a născut la 7 octombrie 1950, cu exact doi ani înainte de data oficială a nașterii lui Vladimir Putin. Femeia a mai povestit cum l-a crescut în satul georgian sărac, Metekhi, la o oră de mers cu mașina de capitala Tbilisi.

Înregistrările locale arată că un Vladmir Putin a fost înregistrat la o școală din apropiere între 1959 și 1960, iar în 2008, o fostă profesoară locală, Șura Gabinașvili, a susținut într-un interviu pentru The Daily Telegraph că i-a dat lecții de limba rusă. „Îi plăceau fabulele rusești și limba rusă era materia lui preferată”, a spus ea. „Îi plăceau și pescuitul și luptele”.

Vera s-a căsătorit mai apoi cu Giorgi Osepahvili, un soldat georgian, cu care a avut alți copii, iar acesta ar fi îndemnat-o pe femeie să-și abandoneze primul născut. Astfel, la vârsta de nouă ani, Vera l-a fi trimis să locuiască cu părinții ei în Rusia. Un an mai târziu, însă, bunicul băiatului l-a dus la un orfelinat.

Vera a presupus mai târziu că „părinții” lui Putin din Sankt Petersburg, care aveau ambii 40 de ani când s-a născut Putin și ai căror doi fii mai mari muriseră în copilărie, și-au adoptat fiul.

În 1999, urmărind știrile despre noul prim-ministru al Rusiei la televizor, ea l-a recunoscut imediat pe Vladimir Putin drept fiul ei pentru că „a mers ca o rață”.

Afirmațiile conform cărora Kremlinul încerca să-i suprime povestea au câștigat teren după ce doi jurnaliști care intenționau să o intervieveze au murit în circumstanțe misterioase. Primul, rusul Artiom Borovik, un critic proeminent de la Kremlin care lucra la acel moment la un documentar despre copilăria lui Putin, a murit într-un accident de avion pe aeroportul internațional Șeremetievo la 9 martie 2000. Al doilea, jurnalistul italian Antonio Russo, a fost ucis mai târziu, în același an în timp ce se documenta despre cel de-al doilea război cecen.

Istoricul ruso-american Iuri Felștinski, coautor al cărții The Corporation, Russia and the KGB in the Age of President Putin (2009) a sugerat că povestea Verei Putina ar putea explica de ce președintele rus a fost atât de devotat KGB și succesorului său, FSB: „Privat de căldura părintească în copilărie, Putin a apelat la KGB în primul rând pentru a-și găsi o nouă familie și pentru a-și rezolva conturile cu lumea care l-a rănit”.

Vera s-a oferit să facă un test ADN pentru a-și demonstra povestea, dar când a vorbit ultima oară cu jurnaliștii de la The Daily Telegraph în 2008, Rusia tocmai lansase o invazie pe scară largă în Georgia într-o dispută privind statul separatist al Osetiei de Sud. „Obișnuiam să fiu mândră că am un fiu care a devenit președinte al Rusiei”, a spus ea atunci. „De la război, îmi este rușine”.

Comentarii Facebook