Vineri 15 Noiembrie

Soția unui medic român infectat cu coronavirus dezvăluie neregulile: Suntem prea săraci să transformăm spitalele în hoteluri


Dr. Irina Muntean, medic primar diabet, nutriție și boli metabolice din Târgu Mureș, al cărei soț s-a infectat cu coronavirus acuză autoritățile de modul în care lucrează.

Astăzi (2 mai) se împlinesc 4 săptămâni de când soțul meu, dr. Muntean Mihai, este internat la clinica Infecțioase 1 cu Covid, în urma unui test pozitiv Sars-Cov 2 făcut în privat.

Sunt extrem de dezamăgită și supărată de modul în care autoritățile gestionează testarea persoanelor cu simptome ușoare și internarea forțată și îndelungată a celor găsiți pozitivi.

Între 30 martie și 4 aprilie amândoi am avut simptome ușoare de viroză (cefalee, mialgii, disfagie, subfebrilități), am sunat la DSP și NU au vrut să ne testeze, deoarece simptomatologia era prea ușoară, chiar dacă legea spune că e prioritară testarea cadrelor medicale simptomatice.

Între timp, Mihai a început să se simtă mai rău, a făcut febră și s-a aranjat testarea în privat, contra cost, în 3 aprilie (de ce doar pentru el, nu voi ști niciodată….) A 2-a zi ne-a venit rezultatul pozitiv și a fost internat la Clinica de Infecțioase 1. După 1 săptămână a devenit total asimptomatic și de atunci așteptăm negativarea testului, care i se repetă tot la 3 zile. A schimbat de atunci și 3 colegi de cameră, fiecare cu încărcătura lui virală… si noi tot așteptăm negativarea a 2 teste la diferența de 24 ore, în condițiile în care nu i se mai dă niciun tratament în spital de 2 săptămâni, are analizele perfecte și radiografia toracică normală.

Și ca Mihai al meu probabil sunt sute….

Ce risipă cumplită într-un sistem medical sărac și ce burn-out inutil pe personalul din secțiile Covid! Ca să nu amintesc aici de depresia pacienților și familiilor!

Și încă o întâmplare care arată profesionalismul DSP Mureș:

Luni, 6 aprilie, panicată de faptul că încă aveam subfebrilitati și fiind cu diabet zaharat de tip 1 de 36 ani și boala celiaca de 7 ani, am sunat din nou la DSP și am cerut cu insistență să mă testeze, am vorbit cu vreo 4 persoane, mă trimiteau de la unul la altul…. în fine, mi-au spus că se vor consulta între ei dacă este sau nu oportun să mă testeze și mă vor anunța….

În așteptarea acelui test de la DSP au trecut 3 săptămâni, au avut și copiii febră, cefalee, disfagie, probabil am făcut si anticorpi (mi-am dozat anticorpii Ig G, aștept rezultatul).

Acum, trăind experiența internării prelungite și fără sens a soțului meu, mă bucur că nu m-au testat. Evident, am stat toți în carantină la domiciliu, însă mi-am putut continua munca (telemedicina) și am putut onora rețetele cronice a sute de pacienți. Ce castigam dacă mă internau în spital 4 săptămâni? Ce se intampla cu cei 2 copii și soacra cu demență care locuiește cu noi?

Sunt ferm convinsă că trebuie regândită toată procedura. Suntem prea săraci să transformăm spitalele în hoteluri, să blocăm medicii, și așa puțini, internați câte o lună prin spitale, să obosim suplimentar personalul medical de pe secțiile Covid și să irosim materiale specifice de protecție și teste PCR, care nu sunt ieftine, să ne batem joc de echilibrul psihic și emoțional al familiilor care contactează virusul. În țările din Vest nu se interneaza pacienții pozitivi asimptomatici, pe cei simptomatici internați îi externează când sunt ok și fără să mai risipească atâtea teste PCR.

Gândiți-vă, oricare dintre voi ați putea fi în curând în locul nostru!”.

Comentarii Facebook