La mai bine de o săptămână de la cele două cutremure care au devastat Turcia și Siria, salvatorii continuă să scoată copilași mai mici sau mai mari de sub clădirile prăbușite. Din când în când, mai apare câte o imagine cu micuții scoși la lumină din tonele de moloz, iar la scurt timp aceasta devine virală pe rețelele de socializare, oameni din toată lumea descriind astfel de povești de supraviețuire drept „miracole”. Psihologii avertizează, însă, că toți acești copii supraviețuitori sunt expuși în mod periculos la traume de lungă durată.

Serkan Tatoglu este bântuit de întrebarea pe care o tot aude de la fetița lui de 6 ani, de când casa lor s-a prăbușit în timpul cutremurelor. „O să murim?”, întreabă copila, în timp ce se uită la scene ce par a fi dintr-un film de groază. Sicrie aliniate pe marginea drumurilor, sirene care urlă non-stop.

Copiii văd cum salvatorii scot trupurile fără viață din ruine

Mergând printre dărâmăturile clădirilor puse la pământ, copiii urmăresc cum salvatorii ridică saci cu trupurile fără viață recuperate din ruine. Tatoglu a reușit să-și scoată cei patru copii, cu vârste cuprinse între 6 și 15 ani, din casă, după ce primul cutremur cu magnitudinea de 7,7 a zguduit sud-estul Turciei, înainte de zorii zilei de 6 februarie. Ulterior, clădirea s-a prăbușit în timpul uneia dintre sutele de replici.

Bărbatul de 41 de ani și-a pierdut aproape toate rudele în urma cutremurului care a devastat aproape toată țara, iar durerea pe care o simte este inimaginabilă. Cu toate acestea, Tatoglu spune că trebuie sărămână puternic pentru copiii săi, „acum că sunt teferi și departe de dărâmături, trebuie să am grijă să nu mai retrăiască momentele de groază prin care au trecut”, spune acesta.  „Traumatizată de replici, cea mică tot întreabă: Tata, o să murim? Întreabă de rudele noastre, dar nu pot să îi spun adevărul, nu îi pot arăta cadavrele lor. Eu și soția mea o îmbrățișăm și îi spunem că totul este în regulă, să nu se teamă”, mărturisește Tatoglu, potrivit TRT World.

Psihologul Sueda Deveci, de la organizația de voluntari Doctors Worldwide Türkiye, spune că adulții au nevoie de la fel de mult sprijin emoțional ca și copiii, după ce au trecut printr-o astfel de tragedie. Cei mai în vârstă au interiorizat mai repede amploarea nenorocirii care le-a schimbat viața și au reușit să se pună pe picioare mai repede decât cei tineri. „O mamă mi-a spus: Toată lumea îmi spune să fiu puternică, dar nu pot face nimic. Nu pot să am grijă de copiii mei, nu pot să mănânc”, a declarat Deveci. Despre copiii prinși în această oroare, psihologul spune că „nu vorbesc mult cu ei despre cutremur”. „Desenăm. Vom vedea cât de mult se reflectă în desenele lor ceea ce au trăit”, continuă Sueda Deveci.

Vezi și: VIDEO/FOTO -Povestea din spatele unei imagini tulburătoare, devenită emblema miracolelor apărute după cutremurul din Siria

Expertul în drepturile copilului Esin Koman este de părere că cei mici se adaptează la mediul înconjurător mai repede decât adulții. Dar precizează că distrugerile provocate de seisme îi lasă expuși la traume pe termen lung. „Unii copii și-au pierdut familiile. Nu există acum nimeni care să le ofere sprijin mental”, a spus Koman.

„Unde este mama mea?”

Psihologul Cihan Celik a vorbit despre un schimb de mesaje pe care l-a avut cu un paramedic implicat în operațiunile de salvare. Acesta i-a spus că micuții scoși din dărâmături întreabă aproape instantaneu despre părinții lor dispăruți. „Copiii răniți întreabă: Unde este mama, unde este tatăl meu? Mă răpiți?”, și-a amintit paramedicul.

Vicepreședintele Turciei, Fuat Oktay, a declarat că 574 de copii scoși din clădiri prăbușite au fost găsiți fără părinți supraviețuitori. Doar 76 au fost returnați altor membri ai familiei.