Prin anuntul demisiei, la exact trei ani de la alegerea sa ca primar, Sorin Apostu pare a incerca o inchidere ritualica, cu cheie, a carierei publice si administrative.

Textul se vrea al unui martir imbracat in camasa mortii, gata sa-si infrunte destinul nedrept si crud. Nu pot sa il acuz pe, de-acum, fostul primar de ipocrizie. Dupa cum nu vad in Sorin Apostu un monstru rece al spagilor, lipsit de sensibilitate si intelegere umana. Dimpotriva, cred ca primarul Apostu a fost, intr-un anume fel, victima propriei puteri.

O semnatura a primarului il poate imbogatii pe un anume ins. Sau poate contribui decisiv la acest lucru. O vorba buna a primarului poate facilita o afacere de succes, dupa cum o "slabire" a vigilentei sefului administratiei, asijderea. Captarea "bunavointei" primarului este un pas decisiv in orice relatie cu o administratie locala, oricare ar fi aceasta. Cind zilnic apeleaza la tine, cu umilinta uneori, cetateni care gestioneaza sute de mii sau milioane de euro, e greu sa accepti ca tu, primarul, mergi acasa cu un salariu de nici o mie de euro. Aici apare incercarea, ispita. Ti se ofera chiar inainte de a cere ceva. De aici incolo, vorba colegului Mihnea Maruta, ne aflam in plina apostazie, adica in acea stare de abandon a "credintei", a rigorilor morale si etice, de renegare a ceea ce ai promis "crediciosilor" alegatori!

Apostatul (asa il "alinta" Bartolomeu Anania pe fostul calugar Tudor Arghezi!) este acum la puscarie. "Martirajul" lui Sorin Apostu poate fi acceptat numai in sensul in care va duce la proceduri clare si transparente in administratie, pentru a-l proteja pe conducator, pe lider, pe "cel ales", de tentatiile propriei puteri.

Despre Cluj, Sorin Apostu afirma in scrisoarea sa ca este "un oras modern pe care intreaga Romanie il priveste cu admiratie"! Poate cu o anume invidie rautacioasa as zice, Clujul fiind vazut, mai degraba ca un beneficiar discretionar al anumitor fonduri guvernamentale dirijate de la centru de catre fostul premier Emil Boc. Caruia Sorin Apostu i-a creat o problema majora de imagine, dar si una de decizie. Emil Boc este pus acum in situatia de a reveni la Cluj, de a candida la postul de primar cu speranta ca va castiga, salvand astfel partidul de la un dezastru.

Asa zisa admiratiei a Romaniei pentru Cluj e o afirmatie enorma care tine de un orgoliu localist patologic specific lumii medievale. E o tentativa de a ne imbata cu apa de pe Somes in locul unei betii zdravene cu tiuca de prune, o betie a uitarii si a revenirii, dupa mahmureala, cu picioarele pe pamant!