Bate vântul pe șantierul metroului clujean: „Cârtițele” zac nedesfăcute și sunt la un an distanță de săpat. Primarul Boc acuzat că a comunicat un fals

În contextul dezvoltării metroului din Cluj-Napoca, unul dintre cele mai ambițioase proiecte de infrastructură din România, lucrările se confruntă cu provocări neașteptate și amânări care pun la îndoială fezabilitatea termenelor promise. Proiectul, așteptat să revoluționeze transportul urban, reflectă în momentul de față un amestec complicat de promisiuni oficiale, stagnare și realități dure de șantier. István Szakáts, activist civic clujean, aduce în prim-plan o perspectivă critică asupra situației actuale de pe teren. Întâlnirea sa cu Ahmed, un muncitor egiptean simpatic, și un inginer vizibil iritat, scoate la iveală nu doar dificultățile tehnice, ci și o lipsă de coerență în comunicarea oficială.

La marginea orașului, în Florești, unde șantierul metroului ar trebui să fie un furnicar de activitate, domină liniștea și un peisaj dezolant. Printre excavatoare părăsite și camioane nemișcate, cârtițele, utilajele esențiale pentru săparea tunelurilor, zac încă neasamblate, deși promisiunile autorităților anunțau începutul lucrărilor. Aceste discrepanțe între declarațiile oficiale și ceea ce se întâmplă efectiv pe șantier sunt sursa principală a nemulțumirilor exprimate de Szakáts.

Componentele de metrou, care ar fi trebuit să fie deja operaționale, sunt lăsate neasamblate. Pregătirea puțului de lansare, o etapă esențială pentru demararea săpăturilor, este departe de a fi finalizată, ceea ce face improbabilă începerea efectivă a lucrărilor într-un viitor apropiat. Această situație creează o prăpastie tot mai adâncă între ceea ce se promite și ceea ce se livrează.

În fața acestor realități, întrebarea inevitabilă este când va deveni acest proiect subteran o realitate tangibilă. István Szakátsne reamintește că, în ciuda retoricii optimiste, adevărul din spatele declarațiilor oficiale rămâne adesea îngropat în noroaiele șantierului.

Iată mai jos ce a constatat pe șantier István Szakáts: 

„Ahmed și Soso vs. compendiul de falsuri

“So-so” îmi răspunde Ahmed, un muncitor egiptean înalt și simpatic, pe la 30 ani, îmbrăcat într-o vestă galbenă și mâncând dintr-o conservă de pește, când îl întreb cum merge treaba la metrou. -“Talk to the boss”. 

Pe șantierul de metrou din Florești, printre 2 excavatoare părăsite în noroi și 3 camioane parcate de-a lungul halei decopertate ale fostei Ferme de Pui, adie un miros vag de găinați. Fulguie. În rest pe șantier domnește o liniște aproape solemnă. Înot în glod până la “boss” - un bărbat mai scund și bărbos, pesemne inginer.

-“Am predat planurile beneficiarului, Primăria Cluj-Napoca. Pe ei să-i întrebați” îmi zice - în esență același lucru ca și Ahmed, doar că în românește și mult mai iritat.

-“Ați filmat înăuntru?” mă întreabă. 

-“Da”. 

-“Vă rog să o ștergeți”. 

-“Bine, oricum am făcut suficiente poze dinafară” îi răspund. 

*

-“Dar cum am intrat?” revin la dom' inginer. Nu pare dornic să afle. La acel moment mă plimbam deja agale de vreo 20 de minute printre noroaie, piese de excavator și zeci de componente de cârtițe, trecându-mi mâna cu un oarecare fior peste literele chinezești de pe nailonul albastru care le acoperea. De intrat, am intrat pe drumul de lângă spălătoria auto, cu bicicleta - până mi-a murit în tină, iar de acolo am luat-o la pas. Vreun gard, panou, poartă, pază, semnalizare, orice formalism care să-mi indice începutul acelui “înăuntru” - ioc.

*

Cârtițele care va trebui să sape odată tunelurile metroului clujean au ajuns pe șantier în 16 decembrie 2024, adică acum o lună-ish. Oare când le mai asamblează Ahmed și colegii? Aflăm asta, pe succesiunea ierarhică Ahmed-Inginer-Beneficiar, chiar de la Primăria Cluj-Napoca. În 27 decembrie 2024, primarul Emil Boc a publicat un video titrând “cârtițele sunt în proces de asamblare” (1). Dar primarul a comunicat un fals. În fapt, cârtițele nici vorbă să fi fost “în proces de asamblare” - precum nu sunt nici azi.

* 

În realitate, componentele zac și azi exact cum au fost descărcate, împachetate - aidoma unor cadouri de crăciun uitate sub brad, de-o lună de zile. Și se pare că vor mai tot zace acolo nedesfăcute, mult timp. Cât? Aflăm tot de la Primărie. 

"Cârtițele vor fi asamblate la începutul anului viitor" a declarat primarul Boc în 31 decembrie 2024 (2). Dar din păcate, domnia sa a rostit un alt fals. Cârtițele nu au fost și nu vor fi asamblate la începutul anului 2025. Pentru că mai e foarte mult până acolo. 

*

Uitându-ne la videoul de asamblare a cârtiței la tronsonul de metrou Bakirköy-Kirazli din Istanbul (3), vedem că acestea se asamblează la adâncime, în fundul stației de pornire, în așa-zisul puț de lansare. În cazul metroului napocan, conform SF, puțul de lansare (stația Teilor) este la 16m adâncime. Și, este puțul în lucru? Aflăm de la Primărie. „Trebuie să ai stațiile pregătite să intre, să ai pereții aceia mulați care trebuie să fie efectuați și se lucrează acum la pregătirea stațiilor acolo unde trebuie să intre. Este o treabă în lucru” - declara primarul Boc în 31 octombrie 2024 (4). Dar și asta este, din păcate, doar un alt fals. 

*

Tot ce vedem azi pe șantierul din Florești este o lucrare de taluzare în locul unde stația va trebui să fie săpată odată. Vedem azi acolo măcar vreo groapă, într-o formă chiar și vag rectangulară? Nu. Ok, măcar niște marcaje de contur? Nu. Niște țăruși măcar? Nu. Dar sute de piloți forați, pereți mulați, platformă betonată la fund, macarale pentru coborârea elementelor cârtiței în puț, pentru asamblare? Ioc, ioc, ioc, și iară ioc. 

*

În locul unde va trebui să existe măcar puțul de lansare, azi nu vedem nici măcar utilaje. Nu e nici măcar o roabă. Locul e pur și simplu părăsit. Până și lucrarea de taluzare pentru viitoarea stație a fost realizată în toamna târzie a anului 2024. De atunci, nimic. Iar în lipsa sublim-desăvârșită a puțului de lansare, din păcate, asamblarea cârtițelor nu are cum să fie făcută la începutul anului 2025, conform enunțului edilului. Revine deci întrebarea: când va fi făcută? 

*

Aflăm tot de la Primărie. „Lucrările de excavație în zona puțului de lansare a TBM-urilor vor începe în primăvara anului 2025 (aprilie 2025)” declara primarul Boc în 6 ianuarie 2025 (5). Dacă prin excavație domnul primar se referea la săpături efectuate de cârtițe, atunci socotind 3 luni pentru asamblarea acestora (februarie-martie-aprilie), puțul de lansare ar trebui să fie aproape de finalizare de pe acum. Dar nu este, deci în această citire, domnia se va fi aflat într-o altă eroare. 

*

Așa că, prin acea "excavație" domnul primar poate că s-a referit la începerea săpării puțului. În această nouă citire, aserțiunea dumnealui se va putea dovedi ne-falsă - peste vreo trei luni și jumătate. În această citire, presupunând un ritm de lucru nemaiîntâlnit de alert, asamblarea cârtițelor ar putea începe prin vara târzie-toamna anului 2025. Corolar, pornirea acestora s-ar putea întâmpla, poate, în toamna târzie sau iarna anului 2025. Doar în acest caz optimist se va putea adeveri o altă aserțiunea a domnului primar, din 6 ianuarie 2025: "în acest an urmează să intre cârtițele în teren pentru săpăturile subterane" (6). Dacă nu, nu.

*Să ținem deci pumnii ca măcar această din urmă emanație de orizont al promisiunilor să fie mai aproape de realitate. Pentru că încă nu am vorbit de noile alunecări și consolidări de teren, de cei 51 de piloți forați aflați fix în calea cârtițelor, de proiectarea care conform primar trebuia să fie gata în februarie 2024 și de fapt nu e gata nici azi, presărată (pe surse) de intenții de deviere de traseu, modificări, mutări și desființări de stații, și de posibilitatea de-a nu mai săpa nicio stație și de-a amâna construcția stațiilor până "după" ce tot tunelul e săpat - cel mai istoric tun pe care Clujul și-ar putea da cu mâna lui (în estimarea unor specialiști în domeniu, de peste 2 miliarde de euro) față de care recentele autogoluri trase de Primărie, 35 milioane de Euro pierdute cu Sile Pușcaș pe Parcul Zorilor și alte 15 milioane de Euro pierdute pe Cartierul Tineretului sunt mizilic. 

*Mergând pe calea ierarhică în marșarier de la un Beneficiar cu un orizont larg de a-și deficționaliza comunicarea, trecând prin ingineri ursuzi, și până Ahmed, simpaticul muncitor egiptean înfipt până-n genunchi în glia strămoșească, până la urmă tot acesta din urmă a zis-o cel mai bine cu acel "so-so". 

Recunoscători pentru contribuția sa cheie la readucerea proiectului în cadrele realului, și înțelegând că în viitorul imediat primarul nostru intenționează să-i cheme pe clujeni să-i boteze cârtițele, propun ca acestea să fie numite Ahmed și Soso”.