Un clujean sătul de aglometrația din oraș s-a filmat în timp ce își varsă furia pe administrația locală. Acesta a spus că este sătul de ”calitatea veții”, ironizând declarațiile primarului Emil Boc, care în permanență vorbește despre calitatea vieții din Cluj-Napoca.

Boc a spus frecvent că la Cluj se trăiește ca la Munchen, Viena sau Barcelona, dar uită să spună că acolo pentru a traversa prașul nu trebuie să treci prin centru și că sunt mai multe centuri, care încercuiesc orașul ca niște inele. 

Pe de altă parte, orașe precum Viena se chinuie de ani de zile să reducă numărul de mașini.

Ce măsuri au luat vienezii pentru a reduce traficul. Boc face cam la fel și la Cluj, conform zoso.ro, care a prezentat opinia unui român stabilit de ani de zile în capitala Austriei:

1. Limitarea vitezei pe bulevarde sau străzi principale la 30km/h (în zonele rezidențiale, era deja 30 km/h) .

2. Ridicarea trecerilor de pietoni, a intersecțiilor și a stațiilor de tramvai la nivelul trotuarelor, pentru a forța șoferii să încetinească. (practic, și dacă ai vrea să forjezi mașina cu 60 km/h prin zone rezidențiale, nu ai avea cum, pentru că după vreo două intersecții te-ai trezi cu mașina ruptă). Aceste ridicături funcționează, practic, ca speed-bump și au și avantajul creșterii accesibilității pentru pietoni. Dacă în România ar trebui coborâtă bordura la nivelul străzii, ca să poți urca ușor cu căruciorul pe ea, vienezii au decis să ridice strada cu totul la nivelul bordurii, ca să nu mai cobori deloc când traversezi.

3. Pietonalizarea completă sau parțială a zonelor comerciale. Practic, nu au voie să intre decât mașinile de marfă, riveranii (care trebuie să parcheze în curte sau garaj, nu pe stradă!) și mașinile de urgențe și utilități (gunoi, pompieri, etc.) Da, știu, oribil: cum să ne ducem la cumpărături fără mașină și apoi să cărăm sacoșele cu mâna, ca săracii? S-a demonstrat cu studii și sondaje că afacerile din aceste zone nu numai că nu au dat faliment, ba chiar și-au mărit numărul de clienți, pentru că aceste zone pietonale au devenit mai plăcute și atrag și oameni care vor doar să se plimbe și mai cumpără ocazional o înghețată, o haină, etc., nu doar pe cei care veneau chitiți pe cumpărături.

4. Pietonalizarea completă sau parțială a străzilor în dreptul școlilor. Da, există multe școli în Viena la care efectiv nu ai cum să ajungi cu mașina; trebuie să oprești în capătul străzii și să mergi pe jos. Sau limita de viteză este de 5 km/h (da, ați citit bine!) Știu, oribil, ce o să se facă copilul meu dacă merge pe jos prin frig și ploaie?! Doar că majoritatea copiiilor vin singuri la școală (pe jos, cu trotineta/bicicleta sau cu tramvaiul), inclusiv din clasa I.

5. Blocarea unor străzi care erau folosite înainte ca scurtături pentru a evita bulevarde mai aglomerate. Da, ați citit bine: pur și simplu se închide strada cu niște stâlpișori pe la jumătate, și practic forțezi șoferii să ocolească prin stânga sau prin dreapta, deci nu mai rentează să folosești strada ca scurtătură. Termenul se cheamă “șicană de trafic” (și nu înseamnă ceea ce ați fi tentați să credeți! )

6. Desființarea sistematică și continuă a locurilor de parcare. Da, exact, fix invers ca la București! (mă rog, la București există doar curentul ăsta de gândire, că nici măcar parcări noi nu se fac!) Ce se face cu fostele locuri de parcare? Se înlocuiesc cu pomi, bănci, rasteluri de parcat biciclete, terase și cafenele, piste de biciclete sau, pur și simplu, se face trotuarul mai lat. Consecința: deși un drum cu mașina îți poate lua 10-15 minute și poate părea mai rapid și mai comod, vei constata că mai petreci încă 10 minute încercând disperat să găsești un loc de parcare liber. În mod curios, niciun vienez nu zice “O las și eu aicea 10 minute pe avarii, boss, că oricum nu a făcut primarul locuri de parcare!” sau “Hai să smulg bolarzii ăștia ca să o sui pe trotuar!” În principal, pentru că:

7. Toate zonele sunt patrulate tot timpul, minim de 2 ori pe zi, de “parking sheriffs” (un fel de poliție locală la noi, dacă în București ar exista poliție), care verifică sistematic fiecare mașină să vadă dacă are parcarea și vigneta plătite. Acești polițiști emit amenzile pe loc, durează maxim 2 minute, amenda este tipărită la un aparat mobil de dimensiunea unui POS și lipită în parbriz, fără să fie necesară prezența unui martor sau a șoferului. La cazurile mai grave (amenzi de parcare repetate), îți este blocată roata mașinii. În general, după 3 amenzi consecutive sau dacă ai blocat intrarea în clădiri, tramvaiul, etc, mașina este ridicată cu platforma, caz în care devine foarte scump să o recuperezi. Repet, amenzile se dau zilnic, de minim 2 ori pe zi, indiferent dacă afară plouă sau ninge, indiferent dacă vorbim de o straduță secundară sau un bulevard principal, centru sau periferie. Amenzile se dau inclusiv pentru detalii de finețe, cum ar fi: ai plătit parcarea, dar ai parcat cu o roată pe trotuar sau cu botul mașinii ieșit peste pista de biciclete sau prea departe de bordură sau prea aproape de intersecție. În mod ciudat, vienezii nu prea se iau în gură cu poliția, pe sistemul “Cine ești tu, bă, să-mi spui tu mie unde să parchez!?”, pentru că:

8. Dacă încerci să-i faci scandal unui parking sheriff, în 2-3 minute apar polițiștii ăia adevărați, cu dubă și girofar, care e posibil să te calmeze inclusiv cu o amendă mult mai mare și ceva cătușe și vizită pe la secție, în funcție de cât de tare în gură ești. (am fost martor la așa ceva) Da, sigur, există posibilitatea să contești o amendă de parcare, dar civilizat, cu cerere și dovezi.

9. Limitarea zonelor în care poți parca gratuit și a duratei cât poți parca. Din ce am înțeles, începând cu anul viitor, parcarea va trebui plătită peste tot în Viena (momentan, unele cartiere sunt excluse de la această regulă). Chiar și cu parcare cu plată, există multe zone unde nu poți parca mai mult de 2 sau 3 ore, de obicei zone comerciale sau foarte aglomerate.

Sigur, toate astea vin la pachet cu investiții constante în infrastructura de transport public, bilete flexibile și integrate pentru diverse categorii de călători (navetiști, elevi, oameni care stau în suburbii, etc.), parcări imense de tip Park&Ride lângă capetele liniilor de metrou.

În loc de concluzie

În funcție de ce studiu sau statistică citești, numărul de mașini din Viena a scăzut cu 8-10% în ultimii 10 ani, deși populația orașului a crescut. E mult? E puțin? Două mandate și jumătate la primărie, pentru o scădere de doar 1% pe an – deși trendul a început cam prin anii ‘60 (dacă sunteți curioși, cam așa arăta traficul în Viena în 1969).

În prezent, doar 27% din călătoriile prin Viena sunt făcute cu mașina, iar 47% din gospodăriile vieneze nu dețin mașină!

Vienna are 715.000 mașini la o populație de 1,950 milioane.

Bucureștiul are 1.46 milioane mașini la o populație de 1,83 milioane.

Clujul are 250.000 de mașini la 400.000 de locuitori.

Sigur, vorbim de mașini și locuitori înregistrați oficial, dar chiar și așa, numărul de mașini e dublu la o populație aproape egală.