Au trecut mai bine de doua decenii si Romania nu s-a facut mai bine. Nu am incetat sa speram in viitorul ei, dar am obosit sa asteptam ca acest viitor sa ne fie facut de politicieni.

Le-am oferit 23 de ani increderea noastra, iar ei au adus Romania in stare de faliment: moral, economic, social, cultural.

Dar sa renuntam la a mai crede in Romania, chiar si cand suntem atat de jos, nu ne sta in fire!

Va propunem insa sa nu mai credeti in Romania facuta de ei, politicienii, ci sa sperati la Romania facuta de cei multi.

Oricum, noi facem Romania zi de zi, atata doar ca altii ne-o fura!

Moldoveni sau olteni, banateni sau ardeleni, am ajuns sa ii lasam pe politicieni sa ne imparta munca.

Romania traverseaza un moment important, la fel de important ca momentul anului 1866, cand se adopta Prima Constitutie a Romaniei. In acest an insa, noi nu modificam doar Constitutia, ci ne desenam viitorul.

Momentul important nu se refera doar la regionalizare. Ci la noi, cei ce trebuie sa intelegem ca suntem in faliment. Si sa acceptam falimentul nu ca pe o rusine, asa cum am fost invatati pe vremea comunistilor, ci ca pe o sansa.

Falimentul Romaniei este chiar sansa ei.

Aidoma unei companii aflate in faliment, putem sa facem un bilant cinstit al greselilor noastre pentru a nu le mai repeta, putem sa renuntam la vechile mentalitati, la ura, la naivitate, la lene, putem sa ne reorganizam mintile si inimile ca sa ne intelegem puterea. Iar noi suntem puternici, cu toate defectele noastre, cu toata istoria noastra sinuoasa.

Si trebuie sa incepem sa reinvatam sa iubim Romania. Cum sa ne respecte altii tara, cand noi ne vorbim Romania de rau?

Prindeti drag de Romania, oameni buni, dar nu cu frunze si reclame pe CNN, nu cu bentite pe Facebook, ci cu tot ce ati lasat deoparte in sufletul vostru!

Ati lasat deoparte iubirea de tara? Scuturati-o de praf, spalati-o de prejudecati, de greata si de ura si imbracati-o din nou! Ati uitat ca aveti voce in sufletul vostru? Vorbiti din nou, tare si apasat, la inceput in voi, spovedindu-va voua insiva despre toate greselile si uitarile; apoi vorbiti tare spre lume, ca sa auzim ca suntem mai multi.

Mai multi care cred in Transilvania, in Moldova, in Banat, in Muntenia, mai multi care cred in Romania.

Ei vor sa ne transforme in regiuni de cate 4 judete, dar Transilvania nu e compusa din numai patru judete. Moldova nu e doar Iasi, iar Galatiul sau Teleormanul nu sunt niste judete de la capitolul “si altele”.

Noi luptam azi sa strangem in jurul unei idei – Transilvania – pe toti cei ce sunt in Transilvania sau simt pentru Transilvania. Vrem sa luam de la politicieni dreptul de a decide integral ce se va intampla cu una din cele mai importante regiuni din Romania. Statul Roman este partener cu cetateanul, vrem sa avem un cuvant de spus pentru viitorul nostru.

Vrem sa ii indemnam pe moldoveni sa stranga si ei randurile. Pe munteni, sa sune adunarea.

Dupa 23 de ani de povesti si legende despre regionalizare, federalizare, separatism sau vandut de tara, fiecare satmarean, salajan, clujean sau sibian a inteles deja ca banii pe care ii munceste nu se intorc in comunitate.

Daca la Bucuresti ajung politicieni ardeleni, vor favoriza Transilvania si vor defavoriza alte regiuni. Si invers.

Asa s-a ajuns la discrepantele enorme dintre regiuni, asa s-a ajuns ca politicile publice din educatie si sanatate sa fie doar niste vorbe frumoase care sa mascheze coruptia si incompetenta. Rezultatul? Suntem mai bolnavi si mai needucati.

Ardealul trebuie pus in miscare. Romania trebuie pusa in miscare.

V-ati pierdut speranta? Aveti de ales intre a privi la televizor cum Romania moare sau aveti a va trezi, a va spala pe fata si a porni la o noua zi de munca.

Oricat de dezbinata e Romania, mai existam noi, cei ce muncim la stat sau la privat, ca sa ne crestem familiile. Noi, cei ce nu am plecat in strainatate, noi, cei ce nu am ales Bucurestiul, ci am ramas in orasele noastre ca sa ne construim vietile, familiile. Noi suntem cei ce stim cum e sa asuzi intr-un birou meschin, sa fii functionar al statului si sa ti se taie salariul, desi muncesti si zece ore pe zi. Noi suntem cei ce stim cum e sa muncesti intr-o fabrica si sa fii dat afara dupa 20 de ani de munca, pentru ca statul a dat fabrica pe mana unor straini. Noi stim cum e sa stai in spitale murdare si sa nu ai nicio siguranta ca vei fi tratat corect. Noi stim cum e sa locuiesti intr-un oras mic, fara perspectiva, si sa speri in van ca viitorul va fi mai bun, macar pentru copiii tai.

Noi stim ce vrem. Vrem Romania.

De aceea, vrem sa nu ii mai lasam pe ei sa ne promita schimbarea, ci sa ne schimbam pe noi insine pentru a schimba Romania.

Catalin Berindean 

Liviu Alexa