Fiul lui Adrian Năstase, Andrei, a dat o declarație halucinantă în fața procurorilor.

Tânărul a fost martor la scena de miercuri seara, 20 iunie, când Adrian Năstase s-a împușcat în gât. Andrei a relatat că a auzit o bubuitură puternică și a fugit să vadă ce se întâmplă în bibliotecă. Adrian Năstase era întins pe jos, împușcat în gât, iar polițistul care îl însoțise în bibliotecă striga la el: ”Să-ți fie rușine! Să-ți fie rușine!”, conform EVZ.ro.

Citiți declarația soției lui Adrian Năstase:

”Subsemnata Daniela Năstase, soția lui Adrian Năstase, arăt următoarele:

În seara zilei de 20.06.2012, la domiciliul comun din strada Zambaccian București, în timpul procedurii de arestare a soțului meu pentru executarea pedepsei, după ce acesta s-a împușcat, polițiștii au discutat despre ducerea lui la spitalul penitenciar Jilava, dar starea sănătății sale nu a permis acest lucru, astfel încât a fost transportat la Spitalul de Urgență Floreasca. În dimineața zilei de 21.06.2012, înainte de a intra în operație, soțul meu mi-a comunicat că, după ce s-a împușcat, polițiștii prezenți în cameră i-au pus cătușe la mâini, l-au lăsat întins pe jos fără nicio manevră de prim ajutor, situație care a durat până la sosirea echipajului medical, când i s-au scos cătușele”.

Vezi și declarația lui Andrei Năstase:

”Subsemnatul Năstase Andrei, fiul lui Adrian Năstase, arăt următoarele

În seara zilei de 20.06.2012, la domiciliul nostru din strada Zambaccian, București, în timpul procedurii de arestare a tatălui meu pentru executarea pedepsei, am auzit un zgomot puternic și am intrat, împreună cu un polițist, în camera unde se aflau tatăl meu și un alt polițist.

L-am văzut pe tatăl meu întins pe spate pe covor, cu o rană sângerândă în zona gâtului și având fixate cătușe la mâini. Polițistul care se afla cu el în cameră striga la tatăl meu: „să-ți fie rușine! să-ți fie rușine!" Până la sosirea echipajului medical, polițiștii prezenți în cameră nu au acordat primul ajutor tatălui meu care s-a aflat în continuu întins pe spate pe covor, sângerând în zona gâtului și fiind imobilizat cu cătușe la mâini.

După sosirea echipajului medical tatăl meu a fost percheziționat corporal de polițiști, iar apoi, la cererea expresă a personalului medical, polițiștii i-au scos cătușele de la mâini. Un alt polițist, intrând în cameră odată cu echipajul medical, i-a spus polițistului care îl încătușase: ”bine că nu te-a mușcat”. Polițiștii au refuzat să ne comunice mie și mamei mele locul unde urma să-l transporte pe tatăl meu. Am aflat această informație doar de la echipajul medical.

Transportul tatălui meu s-a făcut cu ambulanța, un polițist a insistat să fie prezent în ambulanță. Inițial, personalul medical a refuzat, argumentând că în ambulanță nu se pot afla decât pacientul și personalul medical. Eu însumi am fost refuzat, deși am solicitat să fiu în ambulanță, alături de tatăl meu. Polițistul respectiv a afirmat că dacă nu i se permite să fie în ambulanță, nu va permite transportul tatălui meu cu ambulanța, ci el va fi dus cu mașina poliției.

Precizez că mașina poliției aflată la fața locului nu avea niciun fel de dotare medicală. Față de această poziție intransigentă a polițistului echipajul medical a fost silit să accepte prezența lui în ambulanță pe durata transportului tatălui meu la spital, pentru a-l păzi. Eu m-am deplasat în spatele ambulanței, cu mașina proprie. Ceilalți polițiști au circulat cu mașina poliției”.