Conform Dictionarului explicativ al limbii romane escrocheria este "inselarea unei persoane prin mijloace frauduloase in scopul obtinerii unor profituri; inselaciune, pungasie, sarlatanie."

Atunci cand obtii voturi si castigi alegeri promitand marirea salariilor profesorilor cu 50 la suta se cheama ca esti escroc sau nu? Este cazul liderilor PSD, PDL si a presedintelui Traian Basescu. Mijlocul este minciuna bazata pe argumentul autoritatii: Presedintele tarii a promulgat legea cu pricina si a sustinut ferm aceasta aberatie.

Profitul obtinut a constat in voturi si, pe cale de consecinta, dobandirea puterii politice. Atunci cand sustii un personaj pentru o functie publica, atunci cand il cautionezi, il "garantezi" cum le place politicienilor ("garantat Vanghelie", "garantat Emil Boc" etc.) Iti legi destinul politic de acesta. Nu poti numai sa-ti asumi taiatul de panglici impreuna cu el! Cinstea ta, onoarea ta sunt indisolubil legate de faptele celui cautionat. Solidaritatea dintre garant si cel garantat merge pana la poarta Tribunalului. Acolo drumurile lor se despart, dar raspunderea politica revine aproape un exclusivitate garantului.

Ma uit la deputatul Ioan Oltean, secretarul general al PDL, cum tot cere parchetului dovezi ca el nu e implicat in anchetarea conducerii Consiliului judetean Bistrita-Nasaud, si a fostului secretar de stat Andreica. Pana ieri toti erau oamenii lui. Se falea cu ei, le dadea dispozitii prin telefon, de la Bucuresti, iar acum nu stie cum sa se dezica. Tot oratorul Oltean ne-a fericit si cu unul dintre cei mai penbili ministri, in persoana lui Ioan Nelu Botis. Nu se poate sa-l fi uitat, este cel care fura bani europeni impreuna cu nevasta si seful de cabinet. Acum domnul Oltean se dezice, nu e implicat, n-a avut de unde sa stie, e inocent!

In aceiasi situatie e si domnul Boc impreuna cu echipa sa de arestati de la Cluj. Macar domnul Boc nu s-a dezis inca, dar raspunderea politica o poarta in intregime. Pentru ca acest tip de promovare politica prin garantare, prin transferul direct si nemijlocit de credibilitate dinspre lider spre aspirant mai ascunde ceva fundamental: dorinta liderului de a-si prelungi si multiplica puterea prin indivizi amplasati convenabil. Trufia de a te vedea multiplicat, tu marele sef, intr-o sumedenie de sefuti minuscului pe la orase si sate.

Incapacitatea partidelor de a genera lideri este direct proportionala cu disponibilitatea spre obedienta si slugarnicie a membrilor. Orice guraliv populist poate conduce turma asezata, confortabil, in spate. Nu mai vreau garanti, tutori, chezasi. Vreau sa vad Candidatul in sosul lui, cu aromele sau miasmele sale, sa-l simt, sa-l pipai si, vorba poetului, "sa urlu, este!"