Poate un candidat independent fără o mașinărie de partid în spate să câștige cursa pentru Primărie? Este Clujul din pragul alegerilor orașul de cinci stele din discursul public al lui Emil Boc? Pot “clujenii invizibili” să dea pe 9 iunie un restart al sistemului? Răspunsurile vin de la Sabin Sărmaș, cel impus deja drept principalul contracandidat al lui Emil Boc pentru Primăria Cluj-Napoca. 

Cu o campanie originală și de anvergură în online, dublată de întâlniri și consultări față în față cu locuitorii din cartierele orașului, Sabin Sărmaș a crescut rapid la capitolul intenție de vot, bucurându-se de un val de simpatie în special printre tinerii alegători. Deputat de Cluj la primul mandat, Sabin Sărmaș a fost exclus din PNL la începutul lunii martie, după ce și-a anunțat intenția de a candida în calitate de independent la Primăria Cluj-Napoca împotriva lui Emil Boc, în numele “clujenilor invizibili” pentru actuala administrație locală. Două luni mai târziu, Sărmaș spune că, dacă prezenţa la vot este de peste 50%, “îl bat pe Emil Boc”.  

Numărul celor care votează e tot mai mic de la un scrutin la altul, iar această scădere e explicată prin dezamăgirea alegătorilor și neîncrederea în partide și politicieni. În acest context, este lipsa stigmatului “pionului de partid” un atu pentru un candidat independent? 

Niciun partid nu face politică pentru oameni. Partidele fac politică pentru partide, iar un partid nu înseamnă nici membrii obișnuiți, nicio entitate abstractă, ci un grup de persoane cu anumite interese, care, conjunctural, ajung să preia pozițiile de conducere. Te conformezi, ești bun. Nu o faci, plătești. Deși în partide se mimează că există o oarecare democrație, baronii locali sunt de fapt cei care dețin controlul, iar excluderea mea din PNL reconfirmă faptul că oricine nu e cu “ei”, e împotriva intereselor “lor”.

Disciplina de partid primează de fiecare dată în fața competenței și a interesului public. Dovadă și înlăturarea mea, la cererea conducerii PNL Cluj, din fruntea Comisiei pentru Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor a Camerei Deputaţilor. Partidul a strâns rândurile în jurul lui Emil Boc. 

Când mi-am anunțat candidatura, mi s-a tot repetat că nu am nicio șansă ca independent și că doar cu un partid în spate aș putea să câștig alegerile. Faptul că am strâns în mod real peste 5.000 de semnături de susținere, nu luate din bazele de date ale partidelor, arată că există o dorință de schimbare. Clujenii au înțeles că au în mine un candidat care să le reprezinte interesele și care să asculte doar de ei. Împreună putem să producem la Cluj o revoluție care să zguduie actualul sistem politic. 

Există voci care spun că Emil Boc poate câștiga fără emoții alegerile, și cu atât mai mult într-un singur tur în care voturile “anti” se împart între nouă contracandidați. Pot fi clujenii invizibili elementul-surpriză care să infirme acest scenariu? 

De la alegerile din 2012, când Emil Boc a câștigat la limită în fața lui Marius Nicoară, clujenii nu au mai avut o alternativă reală. În plus, Emil Boc a reușit să cultive în tot acest timp un dezinteres față de vot, fapt reflectat și de statistici. În 2012 au votat 134.000 de clujeni. În 2020 au fost cu aproape 40.000, la o prezență la urne de 37%. Aceeași tactică o are și acum.

Şi-a anunţat candidatura în ultimul moment, evită orice dezbatere deschisă și se comportă, în general, de parcă totul ar fi o formalitate, pentru a lăsa impresia că jocurile sunt oricum făcute. Și face asta ca să demotiveze electoratul și să vină puţini oameni la vot. Surpriza este însă că, cel mai probabil, generaţia tânără va ieși la vot mai mult ca niciodată. Electoratul meu este mult mai mobilizat decât cel al lui Emil Boc. Dacă prezenţa la Cluj este de peste 50%, îl bat pe Emil Boc. 

Ați avut și aveți întâlniri zilnice cu oamenii din cartierele orașului. Cum se vede Clujul prin ochii lor? 

Există un Cluj al centrului și unul al periferiei. Pe măsură ce te îndepărtezi de zona centrală, de pliant turistic, leopardul de după gardul vopsit începe să fie tot mai vizbil. Pistele de biciclete de pe strada Regele Ferdinand, de exemplu, sunt întreținute și bine marcate. Cele din Dâmbul Rotund sunt înguste, șterse, denivelate și ocupate de mașini parcate. Canalul Morii de pe Andrei Șaguna e complet diferit de cel nesalubrizat și plin de gunoaie din Mărăști.

Am vorbit cu sute de oameni și urmează să fac un nou tur de consultări prin cartierele orașului. Lumea se plânge, pe de o parte, de problemele, să le spunem, imediate, “de lângă casă”, cum ar fi lipsa parkingurilor și a locurilor de parcare, gropile din drumuri, numărul insuficient de locuri de joacă pentru copii, grădinițe, școli și creșe puține și aglomerate, reducerea suprafețelor de spațiu verde, gestionarea deficitară a gunoiului menajer, lipsa trecererilor de pieton în locurile în care se circulă cu viteză, garajele ilegale încă nedemolate, iar lista rămâne abia la început.

Pe de altă parte, există probleme mari, punctuale, care sunt doar ale unei anumite zone sau străzi.

În Bună Ziua, de exemplu, nu există nicio școală și nicio grădiniță publică.În Grigorescu nu s-a construit niciun parking, iar strada Uliului poate în orice moment să o ia la vale din nou. În Iris, strada Ernest Hemingway nu are canalizare și iluminat public. Drumul de acces în Borhanci-Sopor este impracticabil.

În Someșeni, asfaltul de pe strada Mentenanței nu a mai văzut mentenanță de zeci de ani. În Mănăștur, strada Edgar Quinet e afectată și ea de o alunecare de teren și nu are trotuare și iluminat public. În Mărăști, clujenii din Groapă s-au săturat de studii de fezabilitate și se simt abandonați de Primărie.

Acestea sunt mai degrabă prioritățile și nevoile clujeanului invizibil, a omului de pe stradă, nu metroul sau Someșul navigabil.

Apropo de proiectele mari de infrastructură despre care se vorbește de ani buni, pe care îl considerați stringent pentru dezvoltarea orașului?

Dacă e să ma gândesc la impactul asupra calității vieții clujenilor, fără îndoială, centura metropolitană. Pe lângă beneficiile evidente, cum ar fi scoaterea traficului de tranzit din oraș, reducerea poluării și a timpului petrecut în blocaje, centura înseamnă și dezvoltarea de infrastructură suplimentară, cum ar fi drumurile de legătură directă dintre Apahida, Florești, Baciu și Someșeni sau nodul din Borhanci, care ar urma să preia și traficul și Andrei Mureșanu și Gheorgheni, indispensabil pentru decongestionarea traficului din zonă.

Fără centura metropolitană, Spitalul Regional de Urgență nu poate fi funcțional. Fără centură nu se mai lărgește și modernizează DN1 Florești – Cluj și nu se mai realizează nici banda dedicată pentru SMURD și Pompieri. Tot de centură depinde și reabilitarea unor străzi precum Soporului, Constantin Brâncuși sau Edgar Quinet. 

Practic, vorbim de un întreg ecosistem dezvoltat în jurul ei. Din păcate, acesta pare să fie un soi de Monastirea Argeșului pentru municipalitatea clujeană. Ce se construiește ziua, se dărâmă noaptea. Studiul de fezabilitate ar fi trebuit să fie finalizat în 12 luni. A durat cinci ani. La prima licitație nu a participat nimeni, iar la a doua a fost nevoie de apropae o jumătate de an să se constate o eroare de calcul și să se descalifice unica ofertă. Între timp, prețul centurii a crescut de două ori. De altfel, faptul că s-ar putea amâna din nou sau că va deveni tot mai scumpă pare să fie singura garanție venită de la actuala administrație.