Președintele Consiliului Județean Cluj, Mihai Seplecan, a anunțat că marți dimineața va reîncepe lucrul pe drumul Răchițele - Ic Ponor.

Lucrările au fost semnate de Alin Tișe în 2009, dar firma MBS Group din Turda, deținută de pdl -istul Gabriel Silagyi, nu și-a făcut treaba calumea, cu toate că proiectul era finanțat din fonduri europene, având o valoare de 34 de milioane de lei. 

După 6 ani, încă drumul nu este asflatat, iar expertiza Consiliului Județean a stabilit că s-a furat la betoane. DNA Cluj a fost sesizată în acest caz și a prelevat probe, declanșând o anchetă. 

Marți, 14 iulie, lucrările se vor relua. ”Dăm drumul lucrărilor la Ic Ponor pe o porțiune de 20,5 kilometri. Se va face reprofilare și asfaltare, fără a interveni în prima fază la clasa de betoane. După ce vom primi soluția expertului, vom face un nou proiect și o nouă licitație pentru remedierea rigolelor și a zidurilor din beton care nu au fost făcute conform proiectului. Pentru ca proiectul să fie eligibil spre finanțare trebuie remediate aceste rigole și ziduri. Acestea vor fi recuperate și făcute din banii constructorului, din acea garanție de bună execuție pe care am câștigat-o în instanță.

S-a dovedit la expertiză că firma a folosit betoane inferioare calitativ, iar noi am câștigat garanția de bună execuție. DNA -ul a prelevat probele și de pe drum și vom putea da drumul la asfaltare, dar mai trebuie să scoatem la licitație și remedierea rogilelor și a zidilor pentru că altfel pierdem banii europeni”, a declarat Mihai Seplecan.

O expertiză realizată pentru a stabili calitatea lucrărilor și a materialelor de construcții folosite la drumul Răchițele - Ic Ponor a scos la iveală faptul că betonul folosit este de slabă calitate și nu corespunde cu cel din proiect.

Dimensiunile jafului nu au fost încă stabilite, dar experții de la Facultatea de Construcții din Iași au ajuns deja la concluzia, în urma unor încercări de laborator ale probelor prelevate din teren. Concluzia este că la 16 probe din 20 prelevate, betonul folosit este de slabă calitate și nu face parte din clasa de calitate cerută de proiect și caietul de sarcini. 

Specialiștii au prelevat probe din piese prefabricate și din betonul turnat la fața locului de muncitorii firmelor care au câștigat licitația. Concluzia este șocantă. Surse din cadrul Consiliului Județean Cluj susțin că betonul folosit pentru turnarea rigolelor trebuia să facă parte din clasa C35/45, dar în realitate testele au demonstrate că face parte din clasa C16/20. Zidurile de sprijin trebuiau construite cu beton din clasa C25/30 sau C35/45. În realitate, betonul folosit este tot din clasa C16/20. Specialiștii de lași au mai găsit nereguli la camerele de cădere a apei, care fac parte din sistemul integrat de preluare a apelor pluviale, care trebuiau construite cu un beton din clasa C35/45, dar în realitate betonul pus în operă este de mai slabă calitate.

Experții de la Iași au atras atenția că folosirea altor tipuri de betoane va duce la o diminuare considerabilă a perioadei de garanție. 

Dincolo de aspectul tehnic invocat de experți, Consiliul Județean Cluj și mecanismele de control al fondurilor europene au acum obligația de a verifica dacă s-a decontat prețuri pentru betoane de calitate și rezistență superioară, iar la fața locului a fost pus în operă un beton de calitate mult inferioară. Prețul folosite de marii producători de beton pentru un metru cub de beton din clasa C16/20, este cuprins între 180 și 200 de lei, în timp ce pentru un metro cub de beton din clasa C35/45, este cuprins între 240 și 270 de lei. 

Caietul de sarcini pentru construcția drumului Răchițele - Ic Ponor arată că pentru construcția rigolelor, a zidurilor de sprijini și altor lucrări este necesară o cantitate de 54.000 de mc. de beton. Diferența de preț dintre cele două tipuri de betoane, conform preturilor de pe piață, este de 5 milioane de lei, circa 120 de lei la mc de beton.

Surse din cadrul Consiliului Județean Cluj susțin că, în 2011, instituția condusă atunci de democrat liberalul Alin Tișe, a fost de acord cu majorarea prețului la această lucrare cu suma de 12 milioane de lei. La vremea respectivă s-a spus că aceste lucrări suplimentare constau în lucrări de drumuri, lucrări de scurgere a apelor, lucrări de sprijinire, lucrări de podețe și amenajări de teren. În realitate, în timpul derulării proiectului, Uniunea Europeană a schimbat normativul care se referă la calitatea betonului folosit pentru anumite lucrări. La scurt timp, proiectul fost revizuit în sensul că pentru lucrările pomenite mai sus, constructorului i s-a impus folosirea unui beton de calitate superioară, din clasa C25/30 sau C35/45. 

Licitația pentru construcția drumului Răchițele – Ic Ponor a fost organizată în anul 2009, și a fost câștigată de firma MBS Group din Turda, care în prezent a intrat în insolvență. Societatea a fost catalogată de presă ca făcând parte dintr-un grup de firme agreate de PDL pentru câștigarea unor contracte cu statul, de peste 50 de milioane de euro. 

Prețul foarte mic oferit de societatea MBS Group, o firmă apropiată de PDL, și care a câștigat contracte importante în valoare de peste 50 de milioane de euro, a fost de aproximativ 34.4 milioane de lei, un cost foarte mic cu care nu se putea construe cei 20 de kilometri de șosea.

Licitația pentru drumul turistic Ic Ponor a fost făcută de fostul președinte al Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe. La licitația inițială din 2009, asocierea condusă de firma MBS Grup a câștigat cu suma de 8 milioane de euro, dar, după 2 ani de muncă ”intensă”, Consiliul Județean Cluj a fost informat că s-a reușit modernizarea a numai 5 kilometri. Prin contract asocierea avea obligația să termine proiectul în 18 luni de la semnarea acestuia, adica 1 ianuarie 2011.

Din aprilie 2011 lucrările au stagnat timp de aproape un an din cauza unei gafe de proporții, proiectanții nu au prevăzut și podurile necesare pe acest drum finanțat din fonduri europene. 

Firma MBS Group, care a câștigat licitația, este detinută de fostul consilierul local PDL din Turda, Gabriel Silagyi și a câștigat în perioada 2010 - 2011 contracte cu statul în valoare de 50 de milioane de euro pentru construirea unor patinoare din plastic în valoare de 150 de mii de euro fiecare.