TIFF -ul nu apare deloc în clipul de prezentare a Clujului, cu toate bcă este festivalul care a pus orașul pe hartă în perioada în care totul era gri. 

”Am văzut și eu clipul de prezentare al Clujului care invită străinii să descopere orașul-inimă al Transilvaniei. Nu știu cine a făcut brieful/scenariul, dar m-am simțit ușor lezat, de fapt cam lovit în moalele capului. Desigur că totul trebuia să fie ultra shiny, glitzy, cu fețișoare de copii răcnet precum în toate clipurile de gen, cu drone în sus și în jos, nu neg asta. Producția e foarte bună. 

Da, am înțeles din clip un mesaj simplu: Clujul e orașul misterios, al start-up-urilor, al inovării, al clusterelor, al campionilor, al festivalurilor. Ce n-am înțeles și m-a dezamăgit e că nu apare nici măcar un cadru de 2 secunde din Clujul pe timpul TIFF-ului.

Da, TIFF-ul ăla care s-a născut acum 18 ani pe vremea cînd Clujul era orașul-necampion al Romaniei, gri, trist, cu bănci și coșuri de gunoi vopsite tricolor, pe care puțini îndrăzneau să mizeze”, a scris Tudor Giurgiu, fondatorul TIFF. 

Acesta susține că festivalul de film a dat tonul la ceea ce este Clujul azi.

”TIFF-ul care, curajos, a crezut că orașul merită mai mult și l-a provocat să creadă că putem fi campioni. Să îndrăznească să viseze frumos.

TIFF-ul care a devenit în timp unul din primele 30 de festivaluri de film din lume și unul din cele 3 evenimente culturale majore ale Romaniei.

TIFF-ul care a dat startul la ceea ce azi numim orașul festivalurilor, dar cînd vine vorba să ilustrăm sintagma asta, se folosesc doar cadre (minunate, nu zic) de la un singur festival al orașului.

TIFF-ul care a dat o dimensiune lipsă orașului, cea legată de film, de media. În fapt, i-a redat strălucirea de altădată, Clujul fiind cu adevărat un Oraș al Filmului, între 1913-1920, atunci cind genialul Janovics Jeno fonda studiouri de film la Cluj și turna filme pe bandă rulantă.

TIFF-ul care a schimbat carierele unor tineri liceeni, i-a îndrumat spre film sau teatru, care a lansat nume azi consacrate ale cinema-ului romanesc sau mondial.

TIFF-ul care a format echipe întregi de manageri și specialiști în ale organizării de festivaluri. 

Nu-mi spuneți că nu merita nici măcar pomenit în clipul ăsta - cu niște cadre de poveste cu Piața Unirii plină ochi la sosirea lui Alain Delon, sau cu copii care invadează săli de cinema, sau cu cine-concerte în locații neconvenționale. Asta în locul cadrelor à la Top Gun cu avioane pe aeroport sau ale clujeanului-matinal care-și face înviorarea pe Cetățuie.

Să nu-mi spuneți că a fost o omisiune regretabilă. E o gafã impardonabilã.

Sau poate că asta e soarta evenimentelor culturale, să fie puse undeva la capătul catalogului, după infrastructură, business, sport, etc.

Sau poate e un semn că trebuie să facem la anul un Color Run în timpul TIFF-ului, sau să dăm cu confetti și sclipici prin cinematografe, ca să fim și noi și mai “innovative” decît am fost în toți cei 18 ani de viață…”, a continuat regizorul

”E la fel de neplăcut că n-am văzut vreo mențiune despre “Cluj School”, așa cum sunt etichetați artiștii vizuali de top (“art’s new superstars”) ai Clujului, legătura lor cu Fabrica de Pensule, sau despre cele două teatre excelente ale orașului. Da, știu, o să mi se spună că va veni rândul tuturor. Păcat că am început prost”, a mai comentat Giurgiu.