Sunt roman și am metehne,nu in exces dar exista.Noi, romanii nu ne dezicem de tara noastră, chiar dacă mulți o batjocoresc și nimeni nu ia atitudine, in schimb măgarii se plâng peste tot ca-s marginalizați. Din contra, unii mănâncă rahat mereu, mai bucuroși și mai cu pofta chiar săpun doar sa fie învelit intr-o eticheta tricolora maghiara decât cașcaval… Citeste mai departe românesc învelit in hârtie simpla alba.

Orice influența a vreunei culturi străine, in special europene este de-a dreptul pagubitoare maghiarimii. Nu au decât sa fie PATRIHoTI in tara lor.

Transilvania e a mea și a copiilor mei.

Cluj Napoca, la fel .

România e a noastră așa cum a fost întotdeauna.

Încă din 2015 se urmărește asta.
Har Kov , a fost începutul.
S-a scos limba romană din ținuturile respective.
Acum urmează etapa 2, după aceea se alege președintele zonei.
Ofițeri buni romani au prezis asta, dar avem un mare avantaj:propus pt a-i conduce e cel mai bun si iubit roman, FUNAR ceea ce nu-i chiar rău.
Trăiască Funar… Citeste mai departe !

BIHORUL STRAJĂ LA HOTARE
Casa Națională a Județului Bihor – Oradea 1933 – Tipografia Diecezană

Stăpânită de ideea fixă a intereselor de castă, oligarhia maghiară s’a împotrivit totdeauna la toate reformele care le-ar fi limitat prerogativele şi ar fi acordat mulţimii drepturi. Înăbuşirea răscoalelor iobăgeşti, a revoluţiilor naţionalităţilor… Citeste mai departe şi apriga luptă împotriva Austriei, se lămuresc învederat prin ideea alianţei nobililor unguri de a-şi conserva şi lărgi privilegiile faţă de iobagi, naţionalităţi şi Austria. În dorinţa de a avea un teritoriu cât mai întins şi o iobăgime cât mai numeroasă, bună de exploatat, Ungaria s’a opus năzuinţelor de independenţă a Croaţiei, Transilvaniei, Voevodinei, Slovaciei şi Burgenlandului. ( … ) Istoria n’a putut schimba această mentalitate care, cu toate avertismentele realităţilor economice, politice şi culturale, n’a încercat să se adapteze situaţiilor noui zămislite de evoluţie. Timpul a schimbat faţa Europei şi a sufletelor; numai Ungaria a rămas ca o antică ruină în mijlocul vâltorii istorice. ( … ) Este firesc ca aristocraţia să nu-şi poată adapta mentalitatea rigidă unei situaţiuni în care privilegiile ei, teritoriul şi braţele de exploatat să fie reduse binişor. Vor agita prin urmare la refacerea vechii Ungarii. Vor încerca să adune pietrele risipite şi praful spulberat pentru a reclădi “meşteşugita” lor ţară năruită. Agitaţiile pornite îndată după încheierea păcii delà Trianon, s’au amplificat tot mai mult în cuprinsul hotarelor actuale ale Ungariei.
Ele se îmbulzeau silnice spre graniţele ţărilor vecine, încercând să le surpe.
Noi am tăcut şi răbdat.
Când însă agitaţiilor li s’a dat marca oficialităţii prin declaraţiile premierului ungar Gömbös, România şi ţările interesante s’au văzut silite să reacţioneze, prin contramanifestaţii, care de mult se undiseră in sufletul lor şi numai oficialitatea le-a zăgăzuit să nu se reverse cu violenţă.
Semnul l-au dat Bucureştii. Impulsul din capitală, aici la frontieră a declanşat impunătoarea manifestaţie din 27 Noemvrie 1932.
Poporul bihorean, condus de intelectualii săi s’a frământat cu săptămânii înainte de 27 Noemvrie, şi a încordat voinţa de a trăi aici şi şi-a strigat lumii întregi dreptatea.
În adunările din Tinca 13 Nov. şi Cefa, 20 Nov freamătă preludiul măreţei manifestaţii din 27 Noemvrie.
Ziarelor din capitală despre aceste adunări am trimis următorul reportaj:

Adunarea din Tinca a fost hotarâtă de gândul „Casei Naţionale“ din Bihor, de a porni o acţiune contrarevizionistă, şi a fost executată de ofiţerii de rezervă din Plasă, cu protopopul şi preoţii în frunte. N’a fost un meeting oficial, ci o manifestare spontană, viguroasă, a Românilor treziţi de îndrăznelile tulburătoare de pace ale ungurilor.
D.dr.C.Vaida, bazat pe o broşură scrisă adhoc de d. dr. V. Gherman, a opus lui „nem, nem, soha”, un „nu, nu, niciodată” românesc, care niciodată nu poate uita silniciile şi mucenicia sutelor de români bihoreni, exploatarea ţăranului iobăgit, pentru a împodobi cu lux şi scumpeturi palatele magnaţilor maghiari.
D. T. Petrila, învăţător din Miersig, a arătat zilele când cântecul românesc era amuţit ori zăvorit în camere, ermetic închise, ca să nu le ghicească pandurul şi jandarmul maghiar. Învăţătorimea oţelită în luptă, nu va îngădui schimbarea stărilor de fapt.
Preotul Fofiu, după elogierea acţiunea pornită de „Universul” istoriseşte crâmpee din revoluţiile române, încheiend cu moartea martirilor bihoreni: Ciordaş, Bolcaş, Bogdan şi alţii. Propaganda făcută de unguri e întemeiată pe minciună. Ei afirmă că ungurii din România ar fi lipsiţi de libertate, ceea ce provoacă o furtunoasă protestare a ţăranilor.
Dacă nu se vor molcomi spiritele, opinca dorobanţului iar poate flutura în Budapesta.
D. Mavrodin Anastase, profesor, arată marile libertăţi ale Ungurilor din România, cari s’au înfipt, ori stăruesc în cele mai înalte slujbe administrative. Chiar şi unii intelectuali români îi menajează. Pretinde o violentă reacţiune, împotriva acestor Români, cari plasează în funcţiuni pe unguri şi înlătură elementul românesc, absolvent de şcoli superioare.
D. Bica Ludovic, spune că plasa răspunde steagurilor negre ca sufletul păcătos al ungurilor de dincolo, cu steagurile luminoase tricolore.
Încercările de răsturnare a tratatelor nu vor isbuti. ( … )
Românii de pe frontiera de Vest cer cu hotărâre ca toţi cărturarii şi conducătorii poporului şi ai ţării să lucreze cu tărie pentru trezirea şi luminarea suflării româneşti, mai ales aici la graniţă şi să făurească din piepturile tuturor ziduri nebiruite, care să apere hotarele până unde se simte sufletul românesc.
Poporul român de pe frontiera de vest vrea pacea, dar să se ştie totodată, că este hotărît să arate omenirii întreg, că „nici pe aici nu se trece“, după cum nu s’a trecut nici la Oituz, Mărăşi şi Mărăşeşti.
Răspunderile ce ar putea veni din cauza provocărilor, vor cădea în întregime pe cei cari le provoacă. Acei cari nu înţeleg nici azi, cum n’au înţeles nici în trecut, timp de 1000 de ani, că pacea lumii se bazează numai pe dreptatea naţiilor, acei cari şi azi voesc a arăta că tratatele sunt simple petice de hârtie, să ştie că poporul român le răspunde hotărât:
„Nu, nu, niciodată nu va mai fi ce a fost”.

CHEMARE

Abia se svântase cerneala şi se întăriseră peceţile de ceară de pe tratatele de pace, Ungaria a şi început să strige în gura mare, că li-s’a făcut nedreptate, prin alipirea Românilor, Sârbilor, Slovacilor şi Nemţilor la fraţii lor de acelaşi sânge, limbă şi lege. Mereu s’adună grămadă în oraşe şi pe pustă, se vaită şi se plâng, născocesc minciuni, doar vor putea înşela lumea să-i creadă.
Faţă de această îndrăsneală datori suntem şi noi, mai ales bihorenii, să ne adunăm într’o adunare măreaţă, să ne împletim glasurile şi voinţele într’un singur glas de furtună şi voinţă de oţel şi să le strigăm:
Vrem cinstirea păcii şi a legii, făurite din voinţa poporului, dovedită la Alba lulia, iscălită la Trianon de înţelepţii sfetnici ai lumii şi pecetluită cu sângele a 800.000 de soldaţi români şi al mucenicilor scumpi din Bihor. Nu este putere omenească să strice hotărîrea Istoriei, după care am aşteptat sute de ani cu îndelungă răbdare. Nici un vrăjmaş nu va putea strica legea românească, scrisă cu dreptate şi adevăr după o mie de ani de îndurare şi pecetluită cu suferinţele şi sângele nostru.
Vrem pace şi nu vom îngădui ca seminţii şi inimi rele, să tulbure liniştea lumii, cerând mutarea răzoarelor, ce le-au tras între ţări, învăţaţii adunaţi în sobor la Trianon. Hotarele sunt puse acolo, până unde se simte bătaia inimii, svâcneşte sângele, se întinde simţirea şi lumina sufletului nostru, suspină şi se tângue aceleaşi cântece, chiotă aceleaşi bucurii şi se face aceeaşi cruce şi rugăciune românească.
Rodul îndurării noastre este că ne-am făcut un singur trup toţi Românii, risipiţi în împărăţii streine. Să se aline cei ce vor să ne sfâşie.
De aceea veniţi, Români Bihoreni, din toate colţurile Bihariei după împărtăşirea cu sfânta anaforă, să ne împletim glasurile şi voinţele într’un singur glas şi voinţă, de care să răsbubuie ţările vecine şi care să le strige:
„Vrem pacea, viaţa şi moartea în cuprinsul hotarelor de azi!”

Cuvântarea profesorului universitar Lazăr Iacob

( … ) Cu o însufleţire care nu cunoştea margini, noi am rupt la Alba lulia legăturile cu stăpânirea ungurească, care o mie de ani şi-a bătut joc de noi, robindu-ne trupeşte şi sufleteşte. Hotărîrea noastră a fost primită şi întărită de marele şi înţeleptul rege Ferdinand I spunând:
„Ţinuturile cuprinse în hotărîrea Adunării Naţionale din Alba lulia delà 1 Decembrie 1918 sunt şi rămân de-a pururi unite cu Regatul României“.
Urgia dezlănţuită de unguri împotriva noastră, îndată după această adunare, n’a putut să împedice biruinţa dreptăţii; mânia lor n’a putut să oprească pe loc înfăptuirea României Mari. Dreptatea noastră a biruit. De zilele de groază care s’au abătut peste noi şi peste satele noastre pe toată întinderea, unde mai dăinuia stăpânirea ungurească, ne-a scăpat armata română. Soldatul român a pus capăt silniciilor împotriva noastră; el ne-a adus siguranţă vieţii şi avutului. Stăpânirea ungurească a trecut ca un vis urât, iar noi ne-am văzut în frumoasa Ţară Românească întregită pe veci.

Trăind astăzi în ţara noastră, trebue să ne aducem aminte totdeauna de aceasta şi să mărturisim neîncetat adevărul mare, că România s’a făcut cu ajutorul lui Dumnezeu, care a fost cu noi în zilele de grea încercare; ţara s’a întregit prin voinţa noastră nestrămutată de a fi toţi una; ţara s’a întregit prin jertfa şi vitejia soldatului român.
Iată treimea sfântă, una şi nedespărţită, care ne-a dat nouă România întregită.
Prin aceasta dreptate s’a făcut celor ce de veacuri au însetoşat după dreptate.
Trebuie să mărturisim mai departe adevărul mare, care să fie scris de-a pururi în mintea şi inima fiecărui român, că ceea ce prin voinţa tuturor Românilor s’a hotărît şi ceea ce Dumnezeu a unit, oamenii nu vor putea despărţi ori strica niciodată.
Suntem şi rămânem de-a pururi uniţi în cuprinsul ţării noastre. România întregită rămâne una şi nedespărţită câtă vreme va fi o suflare românească.

„Dreptatea” ungurească

( … ) Ce curaj, ce îndrăzneală! Dar în o mie de ani, când s’au condus ungurii de lege şi dreptate? Cine er putea înşira nedreptăţile săvârşite faţă de noi?
În numele dreptăţii au deschis ungurii porţile închisorilor delà Vaţ şi Seghedin, ca să înfunde în ele pe luptătorii noştri, cari apărau drepturile poporului român?
În numele dreptăţii au adus Ungurii în 1915 legea — ca să amintim numai nedreptăţile anilor din urmă — împotriva aşa zişilor „trădători” de ţară.
În baza acestei legi au fost aruncaţi în închisori părinţii şi fraţi soldaţilor care erau purtaţi pe toate fronturile pentru o cauză ce nu era a lor.
În numele dreptăţii, lagărele delà Sopron au fost umplute cu Români: părinţi şi fraţi ai celor ce luptau pe fronturi?
În numele dreptăţii guvernul unguresc a trimis — în 1917 — la şcolile noastre normale (de învăţători) comisari, care să stea — de dimineaţă până seara — în coastele profesorilor şi elevilor, ca nu cumva să „vândă” ţara?
În numele dreptăţii ungurii au ridicat în satele noastre şcoli de stat, în cari a fost oprit să se spună o vorbă românească? Ba copii au fost ameninţaţi să nu îndrăznească să vorbească româneşte, nici chiar „bună ziua” să nu dea româneşte.
În numele dreptăţii au oprit ei — în 1917 — orice vânzare de pământ fără aprobarea guvernului Românul n’ar fi putut să cumpere nici o palmă de pământ, dar guvernul unguresc ar fi pus mâna şi pe bruma de pământ ce o mai avea poporul?
Aceasta a fost dreptatea ungurească! Închisoare celor ce apărau drepturile poporului, pregătirea dezmoştenirii noastre şi pregătirea celei mai cumplite robii sufleteşti prin desfiinţarea aşezămintelor noastre de lumină.

Dreptatea românească

( … ) Stăpânirea ungurească s’a prăbuşit, iar noi, cei asupriţi şi necăjiţi, ne-am ridicat ca din cenuşe, văzându-ne adunaţi în scumpa noastră ţară românească.
În hotarele ţări întregite avem şi cetăţeni de altă limbă şi lege. Cum ne-am purtat şi cum ne purtăm noi faţă de aceştia? Care este dreptatea Românului faţă de minoritarii noştri?
Noi n’am deschis uşile închisorilor acelor care şi-au bătut joc de noi fie cu vorba, fie în scris. Noi n’am închis şcolile celor de altă limbă, ca pruncii lor să nu poată învăţa în limba maicelor lor. N’am înfiinţat nici zonă culturală de-a lungul graniţei ungureşti. Dimpotrivă, Ţara Românească ţine pe cheltuiala sa şcoale de stat, în care copiii pot să înveţe şi să vorbească în limba maicei lor. La reforma agrară noi nu am făcut deosebire între Român şi ungur. Pământ s’a dat şi ungurului ca şi Românului.

Stăpânire ungurească niciodată!

În faţa lui Dumnezeu, în faţa conştiinţei noastre, cugetului nostru, în faţa judecăţii tuturor oamenilor de bine, noi stăm cu gândul împăcat, că ne-am făcut datoria şi că în hotarele ţării noastre dreptate s’a făcut.( … ) Ne-am adunat să spunem tare şi răspicat adevărul mare, pe care să-l audă şi înţeleagă lumea întreagă.
Ţara Românească s’a întregit pe veci prin voinţa noastră nestrămutată, prin jertfa şi vitejia soldatului român, cu voia şi ajutorul lui Dumnezeu.
Am venit să spunem celor ce vreau alte hotare:
Noi nu ne târguim şi n’avem să lăsăm nici o palmă de pământ din pământul scump al ţării noastre.
Dacă ungurii spun: nu, nu, niciodată — le răspundem şi noi:
Mai curând apele îşi vor întoarce cursul, decât noi, Românii, să mai lăsăm, să se înstăpânească nedreptatea ungurească pe plaiurile noastre. Stăpânirea ungurească nu va mai veni niciodată, căci nu se cade să vină, nici Dumnezeu n’o vrea şi nici Românii nu o vor răbda niciodată!
Iar acum să ne închinăm cu smerenie amintirii tuturor acelora cari au suferit, au luptat şi murit pentru întregirea Țării Româneşti.
Trăiască România întregită, una şi în veci nedespărţită!

https://mihailandrei.wordpress.com/2019/11/11/bihorul-straja-la-hotare/

Tocmai ce-am ieșit din biblioteca mea de 8000 volume, ca-mi și vine sa va scuip in cerul gurii.
Pot juca tontoroiu pe mormântul strămoșilor voștri bețivani, ordinari și mucicosi.
Chiar îmi face plăcere sa cant :

Era la BUDA - un berbecut,
Avea și gura și prepuț,
Dar, confunda el, berbecuțul,
Adesea gura cu prepuțul.… Citeste mai departe

Voi pana și-n culorile drapelului produceți hârtie igienica!

Numai zânzanie băgați mereu,nici de ****ri n-aveți grija ca le dati amanet romanilor, nu meritați mai mult decât dublul binelui ce ni-l doriți noua.

Revin după NIKKI BEACH.

Mures-autonoma-maghiara este proiectul princeps, venit de la Moskova, de unde a venit si proiectul cu R.M.D.S.

In Mures sunt doar 39% unguri, e judeta majoritar romanesc, nu unguresc.

AFARA CU UNGURII DIN TARA !

De ce mai tinem ungurii astia asiatici in Romania ? Numai probleme fac.. ar trebui sa-i trimitem in Ungaria dictatorului INDIAN Orban sau si mai bine inapoi in Asia - India, PATRIA LOR ADEVARATA !

Io de exemplu nu sunt de acord cu asta. Ar trebui sa contina tot Ardealul, nu doar HarCov. Asa cum scapam de "terorismul din Bucuresti"?