In general discursurile sunt facute pentru a fi auzite. Cum nu l-am auzit pe domnul Ponta la investirea cabinetului Ungureanu a trebuit, din obligatii profesionale, sa-i... citesc discursul.

Lucru indeobste extrem de inconfortabil mai ales cand ai de-a face cu vorbele politicienilor. Dintru inceput constat ca domnul Ponta se adreseaza domnului prim-ministru desemnat, domnului presedinte al Senatului, Vasile Blaga, doamnelor si domnilor ministri, respectiv parlamentari, omitand-o pe presedinta Camerei Deputatilor, doamna  Anastase Roberta aflata, evident, la masa prezidiului! A fost un bun inceput pentru un discurs care neaparat  trebuie (si) citit.  

In primul rand domnul Ponta se desprinde, ca stilistica, de retorica isteric-demolatoare de pana acum a USL. Este politicos, nu tipa de la tribuna, nu se congestioneaza. Dar nu aspectul stilistic  (criticat  rapid de "oratorul" oficial al USL, dl. Antonescu) este cel mai important. Dl. Ponta recunoaste ca nu se poate vorbi de marirea salariilor si a pensiilor ci, cel mult, de o revenire treptata la nivelul din 2010, de dinainte de taieri. Vorbeste, mai apoi, de coruptie si se arata, in numele USL, gata  sa sprijine, impreuna cu actuala putere, independenta DNA si ANI. Liderul PSD si-o fi adus aminte ce oportunitate extraordinara au oferit procurorii USL-ului, prin arestarea primarului Sorin Apostu, si ce problema aproape insurmontabila au creat PDL-ului in chiar fieful lui Emil Boc! Dl. Ponta isi mai ofera sprijinul  actualei puteri  si pentru un demers ce ar duce la eliminarea "baietilor destepti" din energie, pe care conform propriilor spuse nici dictatorul de la Cotroceni nu i-a putut infrange!, pentru depolitizarea institutiilor deconcentrate si impozitarea si taxarea marilor averi.
 
Apoi, liderul PSD, vorbeste despre proiectul minier de la Rosia Montana. Nu spune, precum nevasta-sa, ca este impotriva, ci se arata preocupat de impactul asupra mediului, de cresterea  cotei de participare a statului in aceasta afacere, daca va fi in cele din urma demarata si, nu in ultimul rand, se arata ingrijorat de coruptia politica (si de presa as fi adaugat imediat, daca eram in locul domniei-sale!)  generata de acest proiect si, implicit, de catre firma Gabriel Resources! O chestiune ce trebuia sa fie o dezbatere nationala onesta a ajuns un fel de batalie intre mercenarii fiecareia dintre tabere. Vocile curate nu se mai aud in vacarmul creat de de catre cei platiti gros de Gabriel Resources,  pentru a sustine deschiderea exploatarii miniere.

Si a mai zis domnul Ponta, spre finalul discursului, ca USL are toata disponibilitatea de a sustine trecerea prin parlament a unei noi legi electorale, care sa implice  scaderea la 300 a numarului de parlamentari.

Una peste alta a fost un discurs pozitiv, politicos, dar dur si ferm fata de actuala majoritate parlamentara si fata de Traian Basescu. Nu sunt prezicator si nici adept al conspirationismului. De aceea iau in considerare doar fapte, nu speculatii conform carora Ponta ar fi omul serviciilor. Iar acest discurs este un fapt concret, analizabil. Imi creaza impresia ca a fost pregatit mai demult, urmand a fi adaptat contextului din momentul citirii (publicarii) sale.

Prin acest discurs Victor Ponta se detaseaza dezinvolt de intreaga strategie de comunicare de pana acum a USL. Liderul social-democrat lanseaza o noua paradigma de strategie politica a USL. Aceasta nu se mai adreseaza (doar) sustinatorilor neconditionati ai aliantei opozitiei. E o tentativa de largire a pietei politice, un asemenea discurs fiind menit sa atraga atentia, in primul rand, celor detasati, scarbiti de politica. Celor tacuti si indiferenti. Acest discurs se adreseaza si istericilor neinduplecati, celor care vad ca obiectiv unic  al USL caderea (si eventual belirea) lui Traian Basescu. Li se spune ca nu este suficient. Ca va trebui sa asistam la o remodelare a dezbaterii publice, inclusiv a tembelelor si nesfirsitelor talk-show-uri de pe canalele de stiri.

Victor Ponta il obliga si pe Crin Antonescu la o reinventare. De cateva luni  sustinatorii de buna credinta si dezinteresati ai aliantei opozitiei erau exasperati de lipsa de imaginatie si creativitate politica a acesteia. Uniunea era reactiva si vehementa, dar nu impunea nimic pe agenda publica. Traian Basescu ii lua peste picior pe cei doi lideri trimitandu-i in ridicol. Un fel de Pik si Pok fara umor si candoare. Insusi Crin Antonescu devenise suficient siesi, prizonier al unei limbutii isterice care inlocuise complet  oratoria subtila care il consacrase in fata lui Traian Basescu. Abia miscarile de strada de la inceputul anului au mai reanimat opozitia si au dus chiar la demisia guvernului Boc, obiectiv nesperat de liderii USL la sfarsitul anului trecut. Parea ca ne indreptam spre alegeri, cu eternul Emil Boc incremenit in limba de lemn ce si-o inventase singur.

Abia de acum incolo USL devine pretendent cu diploma de maturitate la adjudecarea puterii. Asa cum Traian Basescu reprezinta trecutul, cel putin asa ne lasa Victor Ponta sa credem, si Ion Iliescu si Dan Voiculescu si chiar si Adrian Nastase tot trecut trebuie sa reprezinte. Asta nu inseamna ca trebuie impuscati (ideologic vorbind) de tineri veleitari fara minte si caracter. Asta nu inseamna ca trebuie sa inlocuim fufele (gen Anastase Roberta) si lingaii promovati de actualul presedinte al republicii, cu nulitatile actualei opozitii. Mai bine pierd cu Nastase, decit sa cistig cu Banicioiu!

Politicienii trebuie sa aduca speranta in inimile oamenilor. Acesta ar trebui sa fie obiectul lor principal de activitate. Adusul sperantei. Oamenii nu traiesc cu statistici. Vorba lui Victor Ponta, macro-Romania o duce bine! Problema este ce intampla cu vietile noastre pana sa ajunga in statisticile mormonului Franks. Oamenii politici, bunii nostri frati, cum ar zice poetul, ar trebui sa nu ne mai amageasca, aduceti-va aminte de promisiunea de marire a salariilor profesorilor cu 50 la suta!, iar daca nu pot sa aduca speranta macar sa nu o ucida in inimile noastre de contribuabili, mai mult sau mai putin onesti, vorba prea actualului Caragiale!

Florin DANCIU