Sociologul Vasile Dâncu a realizat o listă cu sfaturi sigure de a pierde alegerile. 

”Turul al II lea este bătălia în care în vizor sunt doar doi candidaţi, mereu cântăriţi unul în raport cu altul, ambii raportați la un model ideal din mintea fiecărui alegător și astfel există infinite posibilități de a greși sau de a puncta în favoarea ta [...] Mai buni sau mai slabi, mai inspiraţi sau mai putin inspiraţi, aceştia ştiu reţete numeroase de câştig și dacă nu câștigă de fiecare dată, atunci, tu candidatule eşti mereu cel vinovat. Dar ceea ce se contabilizează mai greu şi se teoretizează și mai rar sunt reţetele sigure de a pierde alegerile, mai ales în cazul în care ai mari şanse să le câştigi sau pleci din pole position", scrie Vasile Dâncu, pe blogul său.

Câteva reţete sigure de a pierde alegerile:

1. Are șanse mari de a pierde alegerile candidatul fricos. De multe ori candidatul este înfricoşat de echipa de campanie prin exagerarea pericolelor  sau a avantajelor adversarilor. Frica aduce greșeli majore, absenţa de la confruntări, tendinţa de a face gesturi bruşte, necalculate, fuga după alianţe nefireşti sau neverosimile, demagogia grețoasă în discurs. Indiferent pe ce loc s-a calificat în turul al II lea, candidatul care este dominat de frica de a nu pierde îşi va valorifica doar o parte din potenţial;

2. O alta rețetă de a pierde este neglijarea capitalului adunat în turul întâi pe care-l poate considera ca fiind capital politic câştigat pentru vecie. Nu-i adevărat! Chiar şi cei care au votat în primul tur ar vrea să îşi confirme opţiunea din turul doi şi vor urmări candidatul lor. Ei trebuie să faca şi gestul de a merge a doua oară, deci nu trebuie uitaţi. De regulă, candidatul îi uită repede pentru vrea sa fie imediat candidatul tuturor, de multe ori se distanţează de ei. Ca un vânător grăbit, candidatul caută deja să vâneze în teritoriul celorlalţi şi atunci uită să-şi mai apere propria moşie. Prima regulă este consolidarea “prăzii” din turul I, abia apoi se trece spre a căuta plusul de care mai este nevoie;

3. Poate pierde alegerile şi candidatul hapsân, cel care caută să adune totul, să ia tot ce se poate lua, fără un calcul exact al consecinţelor. Face alianţe cu toată lumea, fără să se uite la incompatibilităţi. Când ai obișnuit electoratul tău cu discursul că unele partide sunt formate din hoţi si trădători, când ai spus că nu o să faci niciodată o alianţă şi, în ultimul moment, te îmbrăţişezi cu hoţii sau trădătorii, o parte din electoratul tău poate să nu înţeleagă gestul ca fiind pragmatic şi necesar şi te poate părăsi pentru că eşti imoral, trădător, nu te ţii de cuvânt;

4. O reţetă de a pierde este să te ghidezi după tot ce scriu jurnaliştii şi să nu faci analize proprii, bazate pe studii, pe date, pe analiza unui proiect al tău. În media vor apărea mereu judecăţi simpliste şi, dacă te supui lor, o să fii previzibil şi multe dintre reţetele primare vor total ineficiente. Presa analizează istoria alegerilor şi o să-ţi spună că vei pierde pentru că şi alţi candidaţi au pierdut ca tine, de la cifra asta. Dacă eşti mai suspicios şi îţi vei pune întrebări o să observe că fiecare moment electoral este unic, este un alt climat, actorii politici sunt schimbaţi, au alte poziţii şi chiar contextul extern este mult schimbat în patru sau cinci ani care trec de la un scrutin la altul. Dacă eşti candidat, poţi face următorul test: caută să faci un inventar al strategiilor pe care le aplici, vezi de unde vin, câte vin de la echipa ta, câte de la tine şi câte din spaţiul public. Poţi pierde dacă te conformezi la ceea ce îţi cere presa sau la strategiile pe care ţi le sugerează adversarii sau analiştii de ocazie;

5. O reţetă de a pierde este să faci alianţe calculând aritmetic scoruri care se pot obţine pe ideea că o să-ţi aducă foştii tăi adversari electoratul pe tavă. Este un mit acesta al direcţionării votului de către candidaţii ieşiţi din cursă. Ei promit, dar candidatul trebuie să ştie că nimeni nu are în proprietate electoratul care l-a votat. Dacă poţi aduce la vot în favoarea ta jumătate din electoratul celor ieşiţi din cursă, atunci ai realizat o mare performanţă. De regulă, cei fără candidat renunţă la a mai merge la vot sau nu te accept pentru ca ai fost făcut praf de candidatul preferat în timpul turului I.

Poţi avea probleme dacă nu ţii cont de electoratul care vine în turul doi, dar nu a fost în primul tur la vot. În 2009, la alegerile trecute, au venit în turul al doilea peste un milion de voturi de la electorii care au stat acasă în turul I. Asta înseamnă că trebuie sa îţi propui să comunici special cu cei care nu au fost în turul I. Să aduci problematici noi, specifice unor nişe de populaţie, să te adresezi direct lor, să le ceri să te sprijine. Candidatul care ignoră acest grup mare de electori se poate trezi cu un adevărat tsunami împotriva sa, un tsunami care îl loveşte şi el nici nu înţelege ce i s-a întâmplat;

Nu uita că realitatea românească nu este cea de pe Facebook, social media sau în orice alt teritoriu din media electronică. Ştiu, este impresionant când vezi milioane de like-uri, dar astea vin de la internauţi pasivi care nu se implică în offline în discuţii sau politică. Doar 2% la sută participă constant ca emiţători de mesaje, restul sunt legume virtuale. Dacă eşti atent o să vezi că sunt câteva zeci de persoane care comentează, distribuie, înjură etc. În campania pentru turul I al alegerilor prezidenţiale din 2014 doar 19% dintre electorii care au internet (59%) declară că au urmărit campania pe internet, adică maximum 10% din populaţie, dar jumătate spun ca nu merg la vot, deci rămân vreo 5%. Viaţa reală a oamenilor este în altă parte şi ei acolo te aşteaptă, măcar să le vezi condiţiile de viaţă şi să le asculţi păsurile. În turul doi, din sondajele de pe Internet din această campanie candidatul de pe locul 5, care a obţinut doar 4.5% intră triumfător cu aproape 50%, de pe locul I;”

Citește mai departe pe blogul lui Vasile Dâncu.