​​Prezenţa virusului variolei maimuţei în spermă nu este „nici rară, nici întâmplătoare", arată un studiu realizat de cercetători italieni, primii care au detectat agentul patogen în acest mediu, în cadrul unei cercetări preliminare, informează joi AFP.

Potrivit lui Francesco Vaia, directorul Spitalului Spallanzani din Roma, o unitate specializată în boli infecţioase, rezultatele unui studiu preliminar dat publicităţii pe 2 iunie arată că ADN-ul virusului a fost detectat la trei din patru bărbaţi cu această boală. „Această descoperire arată că prezenţa virusului în spermă nu este nici rară, nici întâmplătoare", a declarat el pentru AFP referindu-se la studiul care nu a fost încă publicat oficial.

Cercetătorii au identificat primele cazuri de variola maimuţei în Italia la doi bărbaţi care au revenit recent din Insulele Canare. O creştere a numărului de cazuri de variola a maimuţei a fost detectată de la începutul lunii mai, departe de ţările din Africa Centrală şi de Vest, unde boala este de mult timp endemică. Peste 3.400 de cazuri confirmate şi un deces au fost raportate în acest an la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) de aproximativ 50 de ţări în care boala nu este endemică.

Marea majoritate a cazurilor au fost depistate la bărbaţi tineri care au întreţinut relaţii sexuale cu bărbaţi, cu precădere în zonele urbane, potrivit OMS, care investighează cazurile de testare pozitivă la virus a materialului seminal. „Nu calificăm (acest virus) drept infecţie cu transmitere sexuală" (ITS), a declarat săptămâna trecută Meg Doherty, directoarea programelor mondiale ale OMS pentru HIV, hepatită şi ITS.

Echipa italiană încearcă acum să determine cât timp rămâne virusul prezent în spermă după apariţia simptomelor. La un pacient, ADN-ul virusului a fost detectat la trei săptămâni de la apariţia simptomelor, chiar şi după dispariţia leziunilor, un fenomen care, potrivit lui Vaia, a fost observat în trecut în infecţii virale precum Zika. Acest lucru ar putea indica faptul că riscul de transmitere ar putea fi redus prin utilizarea prezervativelor în săptămânile următoare vindecării.

Cercetătorii studiază şi secreţiile vaginale pentru a detecta posibila prezenţă a virusului. În primul lor studiu, cercetătorii au observat, în laborator, că virusul era "prezent în spermă ca virus contagios, capabil să se reproducă", a precizat Vaia. O întrebare importantă rămâne fără răspuns: poate vaccinul împotriva variolei să protejeze împotriva variolei maimuţei? „Pentru a studia acest lucru, vom examina persoanele vaccinate cu 40 de ani în urmă, înainte ca variola umană să fie eradicată", a precizat cercetătorul, citat de Observator.