Claudia a relatat cum a ajuns să fie diagnosticată cu ”COVID lung”, adică revenirea după cele două săptămâni de carantină este foarte grea.

”Azi se implinesc 3 luni de cand am iesit din carantina in urma infectarii cu covid. Desi am fost clasata la categoria "manifestare usoara" eu m-am resimtit destul de bine si de mult timp dupa. 

Am asteptat sa treaca 3 luni ca sa scriu despre experienta unui bolnav de "covid lung". 

Manifestarile initiale au fost nas infundat, fara secretii, cu o puternica senzatie de arsura a mucoasei nazale. A evoluat cu dureri de urechi, o usoara jena in gat la inghitire. Am facut testul rapid, dar in stadiul respectiv a iesit negativ. 

M-am linistit ca nu am covid, dar nu am iesit din casa (preventiv).

La 5 zile de la primele simptome nu am mai avut miros brusc. M-am culcat cu mirosul pastei de dinti valid si m-am trezit ca nu mai simt nimic dimineata cand ma spalam pe dinti. 

Am fost convinsa ca e covid. Un alt test, alt rezultat: pozitiv.

A urmat porcedura deja clasica: sunat la salvare, anuntat DSP, asteptat recoltarea de probe, sunat prietenii care au avut covid pentru a verifica in ce stadiu sunt, anuntat medicul de familie dar si prieteni medici.

Boala si-a urmat cursul firesc in timp ce eu luam 20 de medicamente pe zi: 12 dimienata, 8 seara. Foarte multe vitamine, de sustinere (abia dupa cele 14 zile critice am inteles de ce a fost nevoie de atatea vitamine), anticoagulante, antiinflamatorii.

Pentru ca nu am fost pacient covid cu afectare pulmonara, nu am primit antibiotic, nu am facut febra, nu am tusit.

Medicii nu erau ingrijorati din cauza mea.

Dar, intre zilele 7-10, perioada care e cu cel mai mare risc in aceasta boala, am avut tot felul de manifestari neurologice: dureri abrupte de picioare, amorteli in zona dreapta a maxilarului, stare de lesin, dezorientare spatiala, pierderi de memorie, vertij, dureri puternice de cap, presiune in zona cervicala (unde aveam probleme inainte de covid). Din categoria efectelor psihologice, am experimentat starile de depresie cu episoade moderate de panica. Din categoria efectelor cardiologice: variatii mari de tensiune intr-un timp foarte scurt (minute).

Pe la ora 18, in fiecare seara, in perioada celor ultime 7 zile din cele 2 saptamani de carantina, traiam un sentiment de sfarsit de lume, o senzatie palpabila ca aceasta boala ma va dobori, ca nu ma voi mai face vreodata bine. Slava Domnului ca nu a fost asa!

Dupa cele 14 zile de izolare, am crezut ca ma voi face bine.

Nuuuu!

Si aici intra in scena covidul lung.

Abia atunci, spoliata de toate resursele, nu m-am mai putut ridica din pat. Aveam o stare de sfarseala infinita.

Desi luam vitaminele prescrise, nu ma putea tine pe picioare. Sa mai ies afara era imposibil.

Ma fortam sa fac cativa pasi la aer, dar oboseam si ma asezam oriunde prindeam un loc de stat. 

O fosta pacienta covid, vazandu-ma asa, mi-a spus ca pe ea a ajutat-o Maxvit (ceva de genul asta). Un cumul de multivitamine de factura unei bombe pentru organism.

Cuvantul asta, bomba, il folosise si dr cardiolog cand am fost sa ma evalueze in perioada izolarii.

-Ati fost supusa unui stres fiziologic foarte mare. Covidul asta a fost ca o bomba in organismul Dv. Dar, ati avut noroc ca nu v-a afectat plamanii si nici  nu ati ramas cu sechele vizibile (paralizii) la nivel neuronal.

Toată lumea era multumita de evolutia mea. Mai putin eu, care nu prea intelegeam cum o sa fac sa-mi revina forta si capacitatea de a functiona. 

Deocamdata supravietuiesem bolii. Ceea ce era o mare binecuvantare asupra mea. 

Am intrebat pe toata lumea ce pot face pentru a-mi grabi revenirea.

Doctorii imi spuneau ca ma "bucur" de o forma de covid lung.

Deci, sa o iau incet, incet, ca o sa-mi revin. Exercitii fizice, atentie la ce mananc si ...rabdare.

Intre timp eu incerc (uneori nu reusesc) sa fac 1 ora de miscare pe zi, fac exercitii de activare a memoriei, pentru ca inca uit cum se spune la cuvinte simple (suc de ...soc, statie de autobuz, numele unor cunoscuti), incerc sa ma lamuresc cum stau cu gustul si mirosul (nu mai pot bea cafea, gustul mancarurilor este sters, atenuat, uneori deloc, detergentii folositi pana acum sunt greu de suportat, miros a ciorapi nespalati de ani!!!).

Uneori e jenant sa nu iti poti duce la bun sfarsit propozitia. 

De ex., la restaurant am vrut sa comand o socata. Dar... nu imi aminteam cum se cheama floarea de soc. Asa ca am inceput sa descriu:

- Va rog sa-mi aduce o..., un suc din acea floare mica, alba, grupata in ciorchine, care miroase imbietor...

Replica ospatarului incurcat:

- Nu ar fi mai bine sa va aduc un meniu?

Da, da, ar fi mai bine.

Pentru a relua activitatea optima a inimii si pentru reglarea tensiunii, am nevoie de multa miscare. 3 luni de miscare. Dupa care, daca nu functionez ca inainte, voi primi ceva ajutor medicamentos. 

Cam asa sta situatia la acest moment, la 3 luni de la iesirea din izolarea pentru afectarea cu covid.

La acest moment nu am recomandare de vaccinare.

Asteptam dupa evaluarea cardica sa vedem ce va fi. 

Dar, apropo de vaccinare, am de facut o observatie:

In situatia mea poate sunt multi oameni care nu se pot vaccina.

Curentul actual de incriminarea a celor nevaccinati matura, fara a discerne, pe toata lumea cu o violenta ingrijoratoare. 

Lucrez cu multi tineri in sedinte de consiliere. 

In ultima perioada, tineri care nu se vaccineaza, din diferitele lor motive (unele foarte bine argumentate, atat timp cat le e in pericol viata) vin in consiliere si se plang de atitudinea agresiva a celor din jurul lor (unii chiar prietenii apropiati) care fac presiuni si aduc injurii pentru faptul ca nu sunt sau ca nu doresc sa fie vaccinati.

M-a surprins propunerea studentilor de a-si forta colegii care nu vor sau nu se pot vaccina (si aici ar fi bine sa se informeze incriminatorii) sa ramana in online, desi acestia nu isi doresc.

Invatamantul exclusiv online are si beneficii, dar are si multe efecte negative asupra psihicului uman. Nu insistăm aici pe aceasta tema.

Ceea ce voiam sa scot in evidenta e faptul ca nediscriminarea, pe care o clamăm de atata vreme, ar fi bine să funcționeze și aici. 

Nu credeți?

Boala va trece. Dar depinde foarte mult cu ce efecte asupra relațiilor dintre noi. 

Prieteniile sau colegialitatea, omenia, umanitatea, bunătatea, empatia, delicatețea în prezentarea unor poziții ar putea ajuta mai mult decât ne putem închipui. O vorba bună poate salva un om. O vorba grea, poate schimba un om din bun în rău/ înverșunat/ potrivnic. 

Ne putem tempera frica?

Foarte greu, pentru că frica are asociată cea mai mare doză de iraționalitate dintre toate emoțiile. 

Ne e frică tuturor de această boală?

Cu siguranță. Pentru ca e nouă, pentru că tratamentele sunt experimentale. Pentru că se fac încercări disperate de a o eradica. 

Suntem cu toții în același carusel. Dar, pentru ca suntem diferiți unii de alții, avem și reacții diferite în fața acestei realități.

Și, dacă nu o sa avem răbdare unii cu alții și dacă nu ne vom susține (indiferent dacă ne vaccinam sau nu), vom pierde nu în fața bolii, ci în fața fricii de boală.

Intre timp...sănătate și îngăduință!”, a relatat Claudia.