Sfaturile unui psiholog despre cum recunoști cei mai toxici parteneri și reacțiile lor la terapia de cuplu. Psiholog clinician: „Uneori, nu repari. Pleci”


Psiholog clinician- Mihaela Ureche Tantaros: „Dacă relația ta te consumă, te face să te îndoiești de tine, să te întrebi dacă poate chiar tu ești problema… nu e o relație de salvat”

Atunci când o relație ajunge într-un punct de criză, mulți parteneri recurg la terapia de cuplu ca soluție pentru a rezolva conflictele. Însă ce se întâmplă când, în loc de deschidere și dorință de schimbare, unul dintre parteneri are o personalitate conflictuală care îngreunează orice discuție sinceră? Psihologul clinician Mihaela Ureche Țăntăros explorează în detaliu cinci tipuri de personalități dificile – narcisistul, borderline-ul instabil, histrionicul, paranoicul și sociopatul – și explică de ce terapia de cuplu nu doar că nu va rezolva problemele, dar poate duce la manipularea relației într-o direcție periculoasă.

Narcisistul nu va accepta niciodată că are vreo problemă și va încerca să-ți demonstreze că tu ești cea care are nevoie de schimbare. Borderline-ul instabil percepe orice încercare de îmbunătățire a relației ca pe o amenințare, iar histrionicul va transforma terapia într-un spectacol emoțional. Paranoicul, pe de altă parte, va interpreta orice intenție bună ca pe o conspirație împotriva lui, iar sociopatul va manipula procesul pentru a-și menține controlul asupra relației.

Mihaela Ureche Tantaros ajunge la o concluzie dureroasă: dacă te afli într-o relație cu o astfel de personalitate și speri că terapia de cuplu va rezolva problemele, e posibil să fii singura persoană care lucrează la schimbare. De cele mai multe ori, soluția nu este terapia de cuplu, ci să înțelegi dinamica relației și să alegi ce este mai bine pentru tine. Dacă relația te consumă și te face să te îndoiești de tine, este un semn că poate nu trebuie să salvezi relația, ci să înveți cum să ieși din ea.

„Ce zici, mergem la terapie de cuplu?

Știu că am promis să revin cu continuarea postării despre cele 5 tipuri de personalități cu grad ridicat de conflict și m-am tot gândit cum să o fac, căci sunt mii de pagini scrise despre aceste tulburări de personalitate...
Și atunci am zis să iau în calcul următorul scenariu pe care cu greu l-ar accepta:
"Dragă, cred că ar trebui să mergem împreună la terapie de cuplu."
Fii atentă la reacții:

Narcisistul:
Își îndreaptă spatele, îți aruncă un zâmbet superior și spune:
„Tu ai nevoie de terapie, nu eu. Eu sunt perfect. Tu ai o problemă.”
Și, pentru că e bine intenționat (sau cel puțin așa crede), îți oferă o listă de „îmbunătățiri” pe care să le faci pentru ca relația să meargă bine: să înveți să mă apreciezi mai mult; să nu mai exagerezi când îți spun lucruri „constructive” despre tine; să nu mai ai nevoie de atâta atenție; să nu mai fii așa anxioasă; să simți că ți-a pus Dumnezeu mâna în cap că ești cu el.
De ce nu funcționează terapia cu dumnealui?
Pentru că, în realitate, pentru narcisist nu există un „noi” în relație. Există doar „eu” și cineva care trebuie să fie la standardele sale și care să-i accepte filozofia lui de viață. Așa că terapia pentru el ar fi doar un loc unde "să ți se explice mai bine" de ce ai tu nevoie să te schimbi.

Borderline:
Ochii i se măresc, buzele îi tremură și încep să curgă scenarii apocaliptice:
„Deci asta e! Vrei să mă părăsești! Terapeutul va fi de partea ta! Dar dacă mă iubești, nu ar trebui să mă accepți așa cum sunt?! Ce urmează? Să-mi spui că vrei spațiu?!?”
Apoi vine și soluția:

  • Să nu mai sugerezi niciodată că trebuie să schimbăm ceva.
  • Să mă iubești necondiționat, chiar și când mă comport de parcă te urăsc.
  • Să mă asiguri în fiecare zi, de 10 ori pe oră, că nu mă vei părăsi niciodată.

De ce nu funcționează?
Pentru că orice încercare de a îmbunătăți relația e percepută ca o amenințare. Iar în loc să rezolvați probleme, o să te trezești că liniștirea și reasigurarea sunt singurele subiecte din relație.

Histrionicul:
Pune mâna dramatic pe piept, trage aer adânc în piept și spune cu lacrimi în ochi:
„Cum poți să-mi faci asta?! După TOT ce-am făcut pentru tine? Chiar vrei să mă umilești în fața unui străin?!? Vrei să mă facă terapeutul să mă simt vinovat?! Știi cât de sensibil sunt!”
Soluția lui:

  • Să spui în fața terapeutului că problema e la tine, ca să nu mă doară sufletul.
  • Să-mi oferi mai multă atenție, că poate atunci n-o să mă mai simt nesigur.
  • Să nu mai sugerezi lucruri care îmi strică imaginea de partener perfect.

De ce nu funcționează?
Pentru că orice încercare de a vorbi despre probleme devine un spectacol emoțional, iar în loc să rezolvați ceva, ajungeți să vă ocupați doar de cum se simte el.

Paranoidul:
Se uită suspicios, se apleacă spre tine și șoptește:
„Cine te-a pus să spui asta? Terapeutul lucrează pentru cineva? Guvernul? Familia ta? Vrei să mă bagi într-o capcană?!”
Soluția lui?

  • Să renunți la ideea de terapie, pentru că e clar că cineva vrea să ne manipuleze.
  • Să nu mai vorbești cu nimeni despre relația noastră – orice secrete pot fi folosite împotriva noastră.
  • Să fim mereu vigilenți. Poate chiar să ne mutăm într-un loc mai sigur.

De ce nu funcționează?
Pentru că orice încercare de a avea o conversație despre probleme este interpretată ca un atac sau o conspirație. În loc să se repare ceva, te vei trezi investigat pentru „adevăratele” tale intenții.

Sociopatul:
Zâmbește larg, relaxat și spune:
„Sigur, dragă, de ce nu? Mergem.”
Ajungeți la terapie, iar după prima ședință, când ieșiți pe ușă, îți spune calm:
„Terapeutul ăsta nu prea știe meserie, ai observat? Nu înțelege nimic din relațiile de cuplu. Cred că e cam părtinitor.”
Apoi vine și soluția lui:

  • Să căutați alt terapeut, dar doar pe cineva „care înțelege mai bine” (a se citi: cineva pe care să-l poată manipula mai ușor).
  • Să renunțați la terapie pentru că „noi doi ne putem descurca singuri, nu avem nevoie de un străin care să ne spună cum să ne iubim.
  • Să știi poți fi influențată de terapeut și că, de fapt, relația voastră merge foarte bine.

De ce nu funcționează nici aici terapia?
Pentru că sociopatul nu caută soluții, ci control. Iar dacă terapeutul nu poate fi manipulat, atunci clar „nu e competent” și trebuie eliminat din peisaj. În final, terapia nu rezolvă nimic, dar tu rămâi cu impresia că „poate totuși e vina mea…”

Concluzia mea, de muritor de rând, cu studii în psihologie:
Dacă te afli într-o relație cu una dintre aceste personalități și speri că terapia de cuplu va ajuta, există șanse mari să fii singura care lucrează la relație. Și dacă tot trebuie să mergi singură la terapie pentru a înțelege de ce rămâi în această dinamică… poate asta e chiar cea mai bună soluție.
Dacă relația ta te consumă, te face să te îndoiești de tine, să te întrebi dacă poate chiar tu ești problema… nu e o relație de salvat. E un test de trecut. Și lecția nu e cum să o repari, ci cum să ieși din ea.
Terapii, discuții, compromisuri? Funcționează când amândoi vor să construiască. Dar cu un narcisist, un borderline instabil, un histrionic, un paranoic sau un sociopat, tot ce construiești e un labirint în care te pierzi.
Nu tot ce s-a stricat trebuie reparat. Unele lucruri trebuie lăsate în urmă.
Deci… sigur mai vrei să mergeți la terapie de cuplu?”

Comentarii Facebook